Bijutierii ”Vieţii libere”, mereu la post. Ocolul ziarului în 30 de ani

Bijutierii ”Vieţii libere”, mereu la post. Ocolul ziarului în 30 de ani

Tehnoredactare și corectură Bogdan Codrescu
Evaluaţi acest articol
(10 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Pentru aniversarea celor 30 de ani de "Viaţa liberă", ne-am gândit, în primul rând, la oameni. Oamenii care fac ziarul astăzi, o parte dintre cei care l-au făcut în aceşti ani, mulţi şi zbuciumaţi pentru presa românească, dar mai ales oamenii pentru care ziarul a trăit şi trăieşte: gălăţenii. Am demarat un proiect editorial pentru a vă aduce aproape oamenii care contribuie la apariţia şi difuzarea celui mai vârstnic - deşi mereu tânăr - cotidian al Galaţiului post-decembrist, unul dintre puţinele ziare din ţară care au apărut atunci, în decembrie '89, şi care încă sunt vii, în ciuda multelor vicisitudini, economice, dar nu numai. Pe parcursul acestei luni, vă vom povesti despre ziar şi oamenii lui, iar jurnaliştii de ieri şi de azi vă vor spune cum simt ei timpul trăit aici.

Pentru cititori, avem şi alte surprize, aşa că, vă rugăm, ţineţi aproape! [detalii]

Înainte de a ajunge la cititori, articolele trebuie periate de erori de punctuaţie, de dactilografiere sau gramaticale şi finisate la nivel de formă. Aşezarea lor în pagină este esenţială, reprezentând, de fapt, cartea de vizită care înnobilează munca unui întreg colectiv. Pentru asta, orice ziar care se respectă are nevoie de profesionişti. Profesionişti de care “Viaţa liberă” nu duce lipsă. Cinci tehnoredactori şi trei corectori pregătesc zilnic textele din punct de vedere tehnic şi grafic, aşa încât să ajungă la cititori în cea mai bună formă a lor. 

Se adăpostesc toţi sub termenul umbrelă de tehnoredactare, în prezent cunoscut drept Desktop Publishing (DTP), dar, de fapt, ei reprezintă umbrela care ne apără pe noi, redactorii, de toate intemperiile care ar putea apărea din publicarea unor greşeli, care, uneori ne scapă printre degete. DTP este un domeniu vast, care presupune o atenţie sporită la detalii, o minte creativă şi un simţ estetic deosebit. Aş merge chiar până acolo încât să declar că în spatele fiecărui text de succes, se află un tehnoredactor şi un corector puternic. Aşadar, opt minţi creative, opt perechi de mâini dibace, de ochi vigilenţi, dar, mai ales, opt inimi devotate au grijă ca noi, reporterii, să dăm bine pe hârtie, indiferent de cât de neatenţi suntem.

Constantin Popa stă mereu în spatele clasei, la noi în redacţie, în banca de la geam, dar are competenţe de premiant. De mai bine de nouă ani de zile face faţă cu brio provocărilor  impuse de standardele înalte ale ziarului.

“Încă de la început, am răspuns unor provocări pe care toţi colegii au trebuit să le treacă: de la schimbarea modului de lucru, prin adoptarea unor layout-uri predefinite cu un anumit număr de semne, până la schimbarea formatului ziarului şi tipărirea lui în format full-color”, povesteşte Costel, cu aceeaşi împătimire pe care o simţim adesea când vorbeşte despre o altă mare pasiune de-a lui, cea pentru pescuit.

Cătălin Paraipan este cel mai nou membru al echipei. Are, însă, o experienţă vastă în domeniu, de peste 13 ani, care se reflectă fidel în rezultatul muncii sale.

Spiritul său perfecţionist îl ajută să se remarce, în ciuda timidităţii pe care o manifestă, iar dacă-i ajungi la suflet, devotamentul său deplin va şti cum să te păstreze acolo, indiferent de obstacole. Cam la fel se întâmplă şi în meseria pe care o practică, şi nu oricum, ci cu pasiunea entuziastului neobosit.

Tiberiana Constantinescu Prisacariu crede că munca ei este precum cea a unui bijutier care asamblează diamante într-o reţea de aur, atât de mare este iubirea pentru profesia pe care o exercită. Iar prezenţa ei îndelungată în sânul familiei „Vieţii libere” nu face decât să reconfirme această dăruire deplină a omului satisfăcut profesional. Douăzeci şi şapte de ani de echilibru datorat bucuriei de a primi, dar mai ales de a dărui. O viaţă de om, în care Tibi a lăsat în permanenţă cititorului un drum deschis către profunzimea textului.

Este suficient să o priveşti câteva secunde pe Camelia Lupu în afara programului ca să îţi dai seama cât de mult i-au consolidat identitatea cei 28 de ani de activitate petrecuţi la “Viaţa liberă”. Camelia şi ziarul au fost împreună aproape de la început, implicându-se în permanenţă pentru a întâmpina cerinţele unui public din ce în ce mai exigent. Astfel, de la trei calculatoare, cu care s-a pornit la drum, astăzi există 50, plus laptopuri, scanere, inclusiv servere proprii. Camelia s-a adaptat din mers la tot ce a fost nou într-un domeniu care evoluează, cel mai adesea, cu viteza fulgerului.

Lili Crăciun îşi iubeşte meseria mai presus de orice, îşi desăvârşeşte creaţiile zilnice cu exigenţa omului care mereu cere mai mult de la el însuşi. Iubeşte paginile pe care le creează aproape la fel de mult cât iubeşte pisicile. De fapt, credem că, pe undeva, felinele sunt singurele stăpâne ale spiritului ei liber, din care pune câte puţin în tot ceea ce face.

De 27 de ani, Lili creează cu bucuria care izvorăşte din dăruirea de sine, fiindcă, în fiecare pagină pe care îşi lasă amprenta, se află o mare parte din sufletul ei.

Pentru a o descoperi pe Andra Frăţiman, se merge la teatru, se stă în primul rând şi se vizionează piesa “Hotelul celor două lumi” de peste douăzeci de ori. Aceasta este Andra noastră de la corectură.

Când iubeşte, se dăruieşte total. Simte, experimentează şi trăieşte plenar. După acelaşi tipar, finisează şi textele, cu atenţia şi graţia romanticei incurabile, mereu în slujba cititorilor noştri. Şi-a dorit să devină notar, dar valurile vieţii au purtat-o spre “Viaţa liberă”, folosindu-se de talentul de a lucra cu oamenii, abilitatea de a se concentra, de a se exprima corect şi la obiect pentru a obţine un produs finit impecabil. 

Persida Vanda Onea are acum misiunea mult mai importantă de a proteja de răul lumii un pui mic de om.

O purtăm în suflet şi o aşteptăm să se întoarcă, să vegheze la forma şi fondul textelor noastre.

Recunosc, Ramona m-a impresionat profund, motiv pentru care am ales să-mi închei textul cu ea. Ramona Cotârleţ mi-a spus “Sunt corectoarea Vieţii mele libere, dar mă simt de parcă aş fi stăpâna lumii”, şi am convingerea că toţi membrii ziarului sunt în asentimentul ei.

S-a pregătit pentru o carieră didactică, dar, astăzi, corectează zilnic lucrările noastre, ale redactorilor, iar noi ne-am învăţat ca, atât datorită ei, cât şi Andrei, să stăm fără grijă. “Lasă că oricum îl corectează la tehno”. Uneori, oboseala îşi spune cuvântul şi în timp ce noi ne mai permitem să greşim, întreaga greutate a ziarului rămâne pe umerii lor. Aceştia sunt oamenii ale căror nume poate nu ies în faţă decât la numere aniversare, dar care se evidenţiază prin muncă dedicată şi tenacitate, meritând, cu siguranţă, mulţumirile noastre.

CITEȘTE mai multe din Ocolul ziarului în 30 de ani

Citit 2277 ori Ultima modificare Luni, 09 Decembrie 2019 17:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.