Erau zorii mileniului trei când am bătut la ușa „Vieții libere” (nu am dat concurs – ziarul avea deja suficienți jurnaliști buni și foarte buni; nu mi-a pus nimeni pile - nu cunoșteam pe nimeni suspus). Ziarul nu avea nevoie de ziariști, dar eu aveam nevoie de ziar. Mi-am dorit cu ardoare să fiu la „Viața liberă”, știam că pot să fiu acolo și am demonstrat (îmi place să cred) că pot să fiu acolo. Mulțumesc pentru încredere, Katia Nanu!
Profesorul Daniel David spune că fericirea e în noi, că se învață și că nu cere vacanță. Poți pur și simplu să faci ceea ce îți place, fără să vrei pauză. Astfel, poți avea: a pleasant life (să faci ce-ți place), a good life (să fii eficace, în raport cu ceea ce ai și poți) ori a meaningful life (să îți cunoști valorile și toate comportamentele tale să fie subsumate acelor valori).
La „Viața liberă”, am trăit frumos, bine și cu sens. Am fost fericită fără vacanță. Vreme de șapte ani, de acolo, din secția Social, am văzut de aproape măreția și decăderea lumii, am simțit binele și răul întruchipate în cele mai neașteptate forme, am văzut lupta pentru putere și zbaterea pentru supraviețuire, boala cruntă și sărăcia în formă brută, puterea omului de a renaște iar și iar, puterea comunității și a comuniunii dintre oameni. Am scris despre toate acestea și despre multe altele. Am schimbat destine…
Nu am trăit emoția prime-time-ului televizat sau a „știrilor” din rețelele sociale actuale, la „Viața liberă” mi-am asumat responsabilitatea cuvântului tipărit.
Șapte ani de Social la „Viață liberă”? O școală de presă. Ceva ce nu poate face oricine, ceva ce nu-mi poate lua nimeni. De neprețuit! Mulțumesc!
La mulți ani liberi!
