Cu tot ce-mi spune şi cu tot ce-mi porunceşte în ziarul de ieri, mama are dreptate. Chiar dacă nu ştie (deocamdată) câteva amănunte esenţiale din realul/imaginarul meu dat în clocot, nevasta lui tata consideră că trebuie să mă pună la punct, să mă ţină şi cu picioarele pe lut, nu numai cu ăla de sus prin cirus, nimbus şi cumulus, ăştia care fac ce fac şi-mi aştern în ochi năframele astea vărgate, eşarfele astea multicolore şi fascinante până la paroxismul puterii ...

Mă uit în urmă şi mă văd/ pe Dealul Zimbrului... atuncea,când învăţam ce-nseamnă "sunt",/ ce este şi ce face Crucea,ce-nseamnă vacă, şcoală, vis,/ Credinţă şi Deşertăciune...şi ce se spune despre Gând.../ şi despre Suflet ce se spune...când învăţam să mă declin,/ să mă conjug la drumul Mareşi să alerg pe drumul Mic/ dintre Apune şi Răsare!Şi învăţam ce-nseamnă Drag/ şi Dor... şi că "memento mori"-iacum stăpân pe Soarta mea/ şi pe ruinele Candorii... ...

Din câte-mi şopteşte şi-mi arată geografia planetară terestră, Mediterană-i mare pe mijlocul pământului şi locuieşte-nspre sudul teiului în care stai şi cauţi cu privirea către răsărit. Din câte ştiu de la tine, Ea dinspre această mare trebuie să vină, dinspre Roma, nu dinspre dealurile Ciutei, da?! Şi dacă-i aşa, ce te tot sui şi stai în vârful teiului, numai când plouă, şi te tot zgâieşti la curcubeul ăla cotit, cum şi acuma? Tu pe Ea o aştepţi, da? Sau te ...

(!) mărturisesc: nu are rost să mai aştept când veşnicia stă cu mâinile pe piept ş-ascultă cântul cel de dus/ acolo, jos...acolo, sus... unde nu-i nimeni prost, urât, frumos, deştept (!)   (!) n-am mai văzut de mult atâţi nemuritori înlăcrămaţi...şi doar de mii şi mii de ori am tot murit ş-am tot plecat/ (ne)hotărât, (ne)vinovat... şi m-am întors şi am trăit adeseori (!)   (!) am fost cicoare, mierlă, piatră, lup şi tei, verb şi adverb şi aoleu şi alelei... ş ...

Da, îmi dă şi apă. Îmi place foarte mult apa. Mai ales când o beau cu dulceaţă de cireşe amare. Amare şi negre. Mănânc frumos şi tac. Adică nu tac. Mă uit la Ileana. Mi-i aşa dragă, încât se aude cum mă uit la ea! Ce Ileană splendidă mi-a pus Dumnezeu în cale! Nici ea nu zice nimic! Dar se aude cum mă priveşte! Surâsu-i îmi invadează memoria. Şi-mi aduc aminte o strofă scrisă de Mihai: „O vis ferice de iubire,/ mireasă blândă din poveşti,/ nu mai zâmbi, a ta ...

(!) acolo, în satul cu greieri desculţi/ prin boabe de rouă,îs ochii curaţi ca izvorul cel vechi/ sub luna cea nouă (!)(!) acolo, în satul cu ghiers nemurit/ în pomi şi-n cătină,fântânile toate au păsări de cuib/ sub luna cea plină (!)(!) acolo, în satul cu fluturi stăpâni/ pe vară şi toamnă,s-aude un somn şi un vis năruit,/ şi gândul mă-ndeamnăsă plec şi s-ajung înainte de-a fi/ târziu peste-acestepoghiazuri sacrate-n voiri de ţărani/ cu lacrimi celeste (!)(!) ...

Mă rog, ţaţa Niculina nu are decât să creadă ce vrea despre intenţiile mele! N-are decât să stea toată ziulica la gard şi să-i spioneze pe cei care trec încolo şi încoace, după una, după alta, după cum este felul fiecăruia, şi învăţătura, şi apucătura, şi moftul, şi nu mai ştiu ce are fiecare în suflet şi în gând!...Auzi, cică mă duc după bâţâitoare! Habar n-are ţaţa ce splendoare-i fecioara Ileana, după care-mi sfârâie călcâiele! Da, îmi sfârâie ...

și uită-te n-urmă și-așteaptă și taci/: sunt urmele noastre uscate și goale, amare și reci/ de-atâtea dezastre ! sunt nopțile mele cu suflet adânc/ și liniște naltă cât nopțile tale în care a fost/ să fim laolaltă ! și uită-te n-urmă: acolo mai sunt/ icoanele noastre rămase-n fântâna din care-am băut/ globule albastre și unde/am văzut ce frumoasă erai/ – și tu – cum și luna pe care-o scoteam în căldare, crezând/ c-o am totdeauna ! acolo e tot ce mă face s� ...

Da, sunt aproape de casă! Casa mea cu Cer la uşă, despre care scriam în ziarul de ieri! Toţi ai mei încep să se hodinească! Mâine-i luni...începe săptămâna cu praşila dintâi la păpuşoi...fiecare şi-a pregătit sapa, ştie unde-i tarlaua...nimeni nu-şi permite să lipsească de pe dealurile cu mămăligă viitoare! Intru-n ogradă! Mama nu-mi zice nimic, nu mă întreabă unde am fost, de ce-mi lucesc ochii ca la cotoşmanul îndrăgostit! Nu-şi face griji cu mine! Are destule ...

(!) să port gelozie atâtor femei, dă-mi nişte galben, domnule Tei (!)   (!) să am limpezime ca apa de râu, dă-mi o cicoare, domnule Grâu (!)   (!) să ştiu înălţare şi cum să nu cad, dă-mi nişte stâncă, domnule Brad (!)   (!) să prind rădăcină acolo, pe culm, dă-mi o samară, domnule Ulm (!)   (!) să am demâncare până ce pier, dă-mi nişte ghindă, domnule Cer (!)   (!) să am căutare, să fiu şi eu drag, dă-mi de hrănire, domnule Fag (!)   (!) la-ntâia idi ...