Demult. Iarnă completă, normală, cuprinzătoare. Nămeţi sclipitori, mişcători, după cum reuşeşte soarele să se iţească şi după cum bate vântul. Câţiva copii zgribuliţi, cu săniuţe mai clasice, mai moderne...ca să zic aşa. Din când în când, câte-un ţăran curajos şi mânat de trebuinţă frământă omătul pe cărăruia care duce la fântâna din deal, la fântâna din vale, la fântâna de mai departe. Că aşa-i cătunul acesta: are trei fântâni, un drum scurt, c ...

Cu lapte de la mama am ajuns la poarta celor şapte ani de-acasă – şi am bătut încet...şi m-au primit chiar la-nceput de toamnă majestoasă, chiar când se suie galbenu-n gutui şi se adună poamele pe masă, când sunt tristeţi pe suflet şi pe gând, şi păsări rare în pădurea deasă!   Cu lapte de la mama am făcut trei paşi încolo şi doi paşi încoace – aşa, încet-încet, mă-ndepărtam de-un templu-adânc, de linişte şi pace, de făt-frumos, de zmeu şi de noroc, de ...

Nenea Costică Prăpăd stă-ntr-o cocioabă, pe strada Păpădiei, la numărul 13 bis. Nu are nici un fel de nevastă. Ultima-i jumate, Maria Prăpăd, fostă Mohor, a şters-o de pe suprafaţa Pământului. Acum stă la doi metri sub sol, într-un loc special şi mult mai confortabil decât cel în care şi-a trăit/mâncat zilele şi nopţile în compania dragului de Costică. Altfel spus, din dorinţa unui echilibru stabil, ea i-a ronţăit zilele lui, iar el i-a consumat nopţile ei. Însă ...

Moto: „O căruţă de ţărani a ţinut în şah imperii.” – (Petre Ţuţea)     hai, lunga mea singurătate,/ hai, blânda mea deşertăciune – să ne întoarcem cât mai este/ la miazănoapte miazăzi, să rostuim eternitatea,/ să facem clopotul să sune de îndurare pentru clipa/ în care totul va pieri   hai, lunga mea deşertăciune,/ hai, blânda mea singurătate – suntem pe malul unei clipe/ în care totul a pierit – ne cer zăpezile moldave/ şi mahalalele uitate, în ...

Alaltăieri, când te-am apelat pe firul lung, sofisticat, enervant şi indiferent al Relaţiei dintre noi, mi-ai franjurat timpanele c-o scuză interminabilă şi mi-ai luat piuitul c-o ameninţare greu de suportat pentru Candoarea-mi din dotare! Te-ai fasolit şi te-ai gudurat la condiţia mea de Om care şi Crede şi Cercetează, dar n-ai catadicsit să mă dumireşti, n-ai vrut (ori n-ai ştiut, ori n-ai putut) să-mi răspunzi clar şi punctual la întrebarea care mă frământă şi mă mu ...

Moto: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)   Îngrijesc TRUPUL fântânii/ - DUHUL APEI îmi şopteşte: nu-i nimic mai trist în lume/ ca FÂNTÂNA PĂRĂSITĂ !!! mângâi SUFLETUL fântânii/ - altfel, nu mai pământeşte !!! altfel, pleacă şi s-ascunde-n/ hohot de mulţime vidă !!! ş-am să-i CER CERULUI apă,/ şi doar SETE am să capăt, ş-am să văd ce trist e Drumul/ cel fără FÂNTÂNĂ-n CAPĂ ...

Nu am ascuns niciodată şi nici n-am să pot să ascund că mi-i teamă de frică, mi-i foarte mult şi tare teamă de frică! Am încercat de atâtea şi atâtea ori să ascund acest adevăr, însă ar fi însemnat să fiu fals, să mint, să păcălesc împrejurul şi să mă pun de-a doua cu Doamna! N-am putut şi nici n-am să pot să nu văd ce delir şi ce zadar clocotesc şi zburdă ca la dumnealor acasă! Adică, altfel spus, urlă şi hohotesc de aici şi până departe, de departe şi ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Moto: „Cărţile mele sunt ca apa. Cărţile marilor genii sunt ca vinul.Din fericire, toată lumea bea apă”. (Mark Twain)Drumul până la FÂNTÂNĂ/ m-a-nvăţat ce-nseamnă SETE când nu am un strop de APĂ,/ însă nimenea nu crede, m-a-nvăţat şi cum se poate/ să mă SUI şi să COBOR şi să văd cum nişte apă/ se întâmplă-ntr-un IZVOR, cum se-ntâmplă şi începe/ să se nalţe pe-ndelete, pe-ntuneric, spre LUMINĂ,/ pâ ...

Maria din titlul rubricii de azi îşi desfăşoară şi-şi înfăşoară activitatea în fabrica de orologii! La Orologie, cum ar veni! E oroloagă, adică! Altfel spus, se ocupă cu timpul! Nu-l pierde! Nu despre timpul dumneaei fac vorbă, ci despre timpul celorlalţi! Şi, slavă Domnului, are timp pentru toţi! Şi are şi timp trecut, şi timp prezent, şi timp viitor, şi timp pierdut! În orologiile corespunzătoare categoriei, bineînţeles! Zi de zi, şi noapte de noapte, şi ceas de ...

de ce nu-(ţi) ceteşti moromeţii?/ de ce nu-(ţi) ceteşti idiotul? pământul se duce la vale,/ se surpă, se-ntunecă totul! părinţii se strâmbă la soare,/ copiii se strâmbă la lună - toţi uită că ziua-i murdară,/ toţi uită că noaptea nu-i bună! de ce te repezi la icoane ?/ de ce te răsteşti la cuvinte? scuipi ţărna din care ţi-i trupul/ şi sudui şi calci pe morminte! de ce te ascunzi după deget/ şi joci ţara-n bumbi cu sperjurii? ori ieşi ca păduchele-n frunte,/ s ...