mi-am vândut cărţi le să pot înveli statuia tatei – el bate coasa pe linie de cale ferată şi se pregăteşte să moară de dor, prietenii mei miros a glorie înainte de moarte, iar tu, frumoaso, înveţi (pe linia orizontului) exerciţii de zbor   luna este gata să răsară în jurul altui pământ, mama adună rufele aprinse de amurg, viaţa osteneşte singură, până unde şi până când ziua în care mi-am vândut cărţile seamănă perfect cu statuia tatei dezvelită pe rug ...

Intrăm în Cimitirul Evreiesc! Intrăm încet, cu oarecare sfială şi smerenie, să nu tulburăm Somnurile cele de Moarte şi de Veşnicie! Prea sobra şi prea întristata LM mă poartă pe aleile Dormitorului Universal, fără să se oprească vro clipă şi să se ne/liniştească la vrun mormânt! După două ceasuri de Tăcere printre Cruci şi printre Bijuteriile Muzicale pogorâte/înălţate printre frunze, din cuvioşenia şi din repertoriile Forţelor Aeriene Păsăreşti, Violonista ...

(!) vino-n răsuflarea mea,/ că afară-i frig şi plouă... te aştept cu ochii mari/ şi cu mâinile-amândouă, te aştept şi te primesc/ lângă teiul de la poartă, tei adus de tatăl meu,/ tocmai de la Marea Moartă când era o Mică Vie,/ când s-a dus (acolo) tata ca să îmblânzească drumul/ mântuirii, cu lopata, şi-a primit răsplată puiul/ cestui tei de la femeia care l-a făcut pe Domnul/ şi-a eliberat Scânteia ştergătoare de metehne,/ iertătoare de păcate... vino, e un t ...

Vineri, 27 aprilie 2018, la orele amiezii, sala de conferinţe a Protoieriei gălăţene s-a umplut cu scriitori, cu ocazia alegerilor  pentru funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la nivel de Ţară, dar şi la nivel de Filială Sud-Est. Pentru început, breasla scriitoare a Filialei şi-a votat candidatul preferat pentru funcţia de preşedinte al USR. De la actuala conducere a Uniunii a participat poetul Gabriel Chifu, însoţit de doi dintre cei patru contracandidaţ ...

Până în Bariera Traian, Violonista se face că mă ignoră! O întreb ce nume şi ce prenume poartă, dar pare scufundată-n gânduri adânci şi negre! Şi, din când în când, chiar foloseşte batista şi-şi opreşte lacrimile căprui înainte de a se sparge pe caldarâm! Într-unul dintre aceste momente de tristeţe aproape funerară, văd monograma pe batistă: LM! Tresar! Mă bucur! Tac! Admir! Şi nu-mi vine să cred! Ea este! Doar am fost sigur încă de la Început că ea este, dar ...

(!) hai să stăm la naiba, împreună, că la dumnezeu nu avem loc – naiba ne salvează de la toate: apă, aer şi pământ şi foc (!)   (!) să plecăm acum, cât nu începe să se facă-n lume, iar, potop – ia-ţi doar complemente/complimente circumstanţiale şi de scop (!)   (!) unde mergem, vom găsi de toate, chiar nu ne mai trebuie nimic – ascultăm predicatorul negru şi jucăm, de-a pururi, loz în plic (!)   (!) doamne, câtă seriozitate ne aşteaptă-n veac de veac de ...

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!... tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata! Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o lumânare... uite, vremea stă la poartă,/ ninge mult şi româneşte, ochii tatei tac pe prispă,/ boii cată-n depărtare! Uite, preotul cuvântă,/ dă din cruce, d ...

Femeia coboară din troleibuz, la Grădina Publică! Nu se simte deloc stingherită de prezenţa mea alăturea, la jumătate de pas mai îndărăt, cum cere orice normă a respectului masculin pentru sexul opus! Tace! Şi eu tac! Intră în parc! Începe să se plimbe pe toate aleile, fără să se aşeze pe vro bancă! Îmi place din ce în ce mai mult acest joc din ce în ce mai straniu! Îmi vine să-i mulţumesc pentru că m-a pus în această postură! Îmi vine să-i pun tot felul de într ...

Se întâmplă aproape în fiecare dimineaţă, când circul cu troleibuzul 104, cel de 5 ore şi 15 minute! Ea este! Tace! Tace şi mă priveşte cu atenţie! O zi, două...o săptămână, două...o lună, două...un an, doi...! Nu mă scoate din calm! Dar nici n-am curaj s-o întreb dacă nu cumva joc într-un film cu două personaje, ea fiind şi regizorul şi actorul principal! E foarte elegantă! Şi cred că nu are mai mult de 50 de kilograme! Să tot aibă cam 1 metru şi 70 de centimetr ...

Moto: „când îndrăgostiţii au luat peste tot foc,/ se prin de mână/ şi se aruncă amândoi/ într-o verighetă” - (Marin Sorescu) era cât pe ce să nu mi-aduc aminte – plângea torenţial şi orizontal şi vertical şi frumos şi trecea pură şi simplă printre cuvinte şi printre banal şi fabulos   într-o zi s-a oprit şi am îndrăznit s-o întreb de ce plânge când ştie cât durează de la minus la plus infinit şi când ştie că are numai globule albastre în sânge   ...