Într-una din zilele trecute – împreună cu tovarăşul/bădia Romică Bălan, gazetar la „Realitatea” de Galaţi, adică vajnic şi grijuliu înfăptuitor al rubricii „Reporter la punct fix”, însă şi fost Maior de Artilerie în Armata Română, şi actual POM (Prieten Ofiţer Moldav) – ne aflăm în sala cu Bibliotecă a Şcolii Gimnaziale 28, „Mihai Eminescu”, invitaţi chiar de doamna Victoria Tănase, bibliotecara! Nu-i prima oară când particip la discuţii cu elevii Cl ...

Moto: „se surpă dorul. marginile lumii/ – menghine reci – s-apropie de mine./ iar vine toamna. iarăşi mor salcâmii./ dar panta rhei tot panta rhei rămâne. (Iolanda Cremene)     uitau să plece păsările toamna   nimeni nici chiar dumnezeu nu mai ştia să ningă nopţile erau adevărate victorii ale luminii iar secundele se izbeau aşa de tare unele de altele încât nu mai auzeam decât luna galbenă şi rotundă ca o mirare   aşa de mult o iubeam pe maria ...

1. Universu-i pur şi simplu?!...Ce minciună gogonată/ şi ce Fals în Timp şi Spaţiu: plec? ori stau? cobor? sau urc?/ dacă Sufletul şi Mintea celui(cestui) Demiurg/ sunt aşa, cum ale mele, după cum s-a spus o dată,/ prima dată, după chipul...şi asemănarea lui.../ ce să-ncep a mai pricepe? ce să-ncep a da deoparte?/ ce să strâng din ceastă Viaţă? ce să pot din ceastă Moarte/ a urî, a şti, a crede?...Nu cumva-i al Nimănui/ chiar şi Demiurgul?...oare (din ce-i Râs ori P ...

dă-mi, doamne, numai greutăţi uşoare şi gânduri bune, ca să le pot duce până la locul stabilit de soartă – nimicul veşnic singur, de sub cruce!   nimicul plin cu lut pe care popa-l cântă cu vorbe-n van şi cu tămâie, pe care-l udă rar sau niciodată câte-un plâns laic, scăpătat din frâie!   nimicul surdomut, cum sunt şi alte nimicuri fără număr pe pământul umplut până la ceruri cu iluzii – i-am fost şi credinciosul şi înfrântul!   te rog atent şi mult, ...

Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă, privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici nu răspunde la telefon! În fiecare secundă doar Luna îmi trimite Duminici şi mă avertizează cum NU se pregăteşte o noapte de dragoste pentru mine, chiar dacă aselenizarea poate să fie  perfectă şi definitivă! Până la sosirea Cuvintelor, Hortensia este mult mai frumoasă de ...

Chiar se întorc din război, şi se întorc împreună... şontâc-şontâc...(şi parcă se duc spre niciodată)... merg alături şi sunt foarte aproape... îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată! Sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii... şontâc-şontâc...(li se aud lacrimile supt pleoape)... dumnezeule, cred că niciodată n-am mai văzut doi oameni aşa de uniţi şi aşa de aproape! N-am de unde să ştiu cum îi cheamă... (parcă vreau să se oprească şi la min ...

Cămaşa lui tata îmi vine perfect! Cămaşa lui de mire! Albă cu linii albastre ori albastră cu linii albe, nu are nici un defect! Miroase a cer după ploaie, a pădure în bătaia primăverii! Costumul lui tata e o minune! Îl port numai în zile mari, numai când trebuie să mă observe oameni îmbrăcaţi mai frumos ca mine! Aceste zile sunt rare! Sunt ca păsările care uită să plece când vine toamna şi rămân pentru ca să le păzesc de vânătoare şi frig! Vânătoarea este nevas ...

Hai să ne uităm la păsări,/ la furnici şi la albine – poate ni se taie greaţa,/ poate învăţăm ceva, poate nu ni se mai pare/ că nu suntem fitecine, poate cercetăm oglinda.../ uite-aşa şi iar aşa, şi pricepem ce distanţă/ e-ntre noi şi toate ceste substantive cunoscute,/ harnice până la moarte, care nu ştiu ce înseamnă/ să urască, să deteste orizontul lor şi-al nostru,/ cel aproape, cel departe!   Uite câtă ordonare,/ ordine, respect şi muncă în cuibar, în s ...

Numărătoarea inversă începuse de mult! De foarte de mult se făcuse târziu şi se desfăcuse Aripa ultimei Minuni a Iubirii! Aerul era tare şi liniştit ca piatra de pe Mormântul Poetului la marginea Cerului şi Luminii! Şi treceau nişte păsări cu nume de păsări! Şi nişte ucigaşi de lebede treceau fără nume! Nişte greieri anonimi rostogoleau ultimul cântec în mari şi invizibile roţi de Melancolie! Nord(uri) şi Sud(uri) se opreau vinovate de Tot! Şi dacă „E” mai vine ...

(!) tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub (!) (!) în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lungimea firului de aţă şi creşte frunza lemnului tăiat (!) (!) curând n-o să mai vină dimineaţă şi focul se va stinge pe cuvânt – şi tata şi copacii se înalţă încet, spre cer, cu ochii în pământ (!) (!) tristeţi de lup se spânzură de ploaie, ine ...