1. Pătrat înscris în cerc! cerc în pătrat!/ nimic în tot! sau invers! n-am aflat!/ ajung încet! merg pe ipotenuză!/ secanta la tangentă nu mă scuză!// Renunţ la eu!... nu mai sînt eu de mult!/ sînt surd la tu! nu vreau să (mai) ascult/ cum stai cu eu(l) liniştit la soare!/ mă doare-n trei şi paişpe! chiar mă doare!// O rază! ce-i o rază? o săgeată/ dusă din centru către altădată!/ ce-i altădată? un acum trecut/ şi un atunci înscris de scris pe scut!// Am diametru! ...

sărut şi respect ţărna drumurilor pe care mergi cu (ne)siguranţa (ne)păsătorului a toate ştiutor culeg o nu(mă)uitare de pe (ne)marginea satului pentru ca să vezi de ce nu am murit şi de ce nu am să mor sărut şi respect ţărna drumurilor pe care au mers părinţii către soare-apune ca să ajungă la soare-răsare şi iarăşi să umple şi să pornească iarăşi clepsidra cu altă viaţă şi cu altă moarte deopotrivă şi pentru fiecare sărut şi respect ţărna pe care mer ...

Uite: pe strada Domnească, alături de o bancă veche şi încărcată cu amintiri rele şi bune, văd un om/bărbat fără picioare, cum stă şi tace într-un cărucior! Lângă el, pe bancă, stă o femeie naltă, distinsă, tăcută, elegantă, rece, în rochie clasică, picior peste picior! Uite: bărbatul acesta nici nu vorbeşte, nici nu lăcrămează, nici nu se vaietă că-i nenorocit! Dar nici nu întinde mâna! Şi nici nu cere cu vorbe! Şi, chiar dacă nu cere, nici eu nu am să-i ...

locuiam într-o ciocârlie totdeauna pe drumul fără capăt dintre pământ şi cer într-un cântec totdeauna pe drumul dintre cer şi pământ şi credeam că niciodată n-am să pier că niciodată zborul nu va să fie înfrânt şi că niciodată cuibarul şi văzduhul nu vor fi să rămână singure pe câmpia şi în limba română locuiesc într-un vultur cu picioarele rupte şi umplut cu înaltă singurătate într-o tăcere continuă ca o condamnare perfectă la zbor până când sufl ...

Sigur auzi, Marie, cum bat şi cum răzbat clopotele Catedralei de alături! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Sigur auzi, Marie, cum câinele acela drept/credincios latră şi urlă năprasnic la Eternitate! Nu se poate să nu auzi chiar tu! Uite-aşa se sfârşeşte ultima noapte de Dragoste, Marie! Şi uite-aşa, Marie, Plecarea umblă cu mâinile dezlegate!... Dorm singur, visez singur! Şi se face că numai tu, Marie, vii tocmai de Atunci! Tocmai de Atunci vii şi sfinţeşti Catedrala de ...

Vino la mine în carte,/ metafora mea de o viaţă! - de-o viaţă îmi îmbli prin somnuri,/ iar visul cu tine mă-nvaţă pasul de dans al iubirii/ când bate septembrie-n poartă, când noaptea începe câştigul,/ iar ziua începe să piardă! Vino la mine-n grădină,/ în tei, în salcâmi, în ogradă! - puzderii de păsări sunt gata/ să plece... dar stau să te vadă, să-ţi spună că vor să se-ntoarcă/ din nou, printre mâinile tale curate ca două atingeri/ cu aripi de mult cate ...

1. Către Maria de la Gară „maică-ta mă întreabă despre tine/... (cu mare tăcere uitându-se în ochii mei).../ dacă s-a suit bruma pe casă/ şi dacă au coborât păsările şi frunzele din tei!// se opreşte puţin/... (să-şi tragă sufletul).../ şi cu aceeaşi mare tăcere mă întreabă din nou/ dacă mai ai dulceaţă de cireşe amare/ şi dacă mai auzi la fântână ecou,/ şi dacă sunt gata muncile de toamnă/ şi dacă cele pentru iarnă sunt pregătite/ şi dacă sunt pus ...

Te salut, halucinogeno... te salut şi întreb a nu ştiu câta oară ce se ascunde în ochiul tău crud şi în sânul tău ademenitor, de toţi proştii şi toţi deştepţii muşcă şi mor? Te salut, halucinogeno... şi nu înţeleg ce cauţi tu, oare ce cauţi pe deal şi pe vale când cerul întreg te cere în braţele lui tămăduitoare, unde nici prostul şi nici deşteptul nu moare? Te salut, halucinogeno... şi te rog din tot sufletul, te rog să nu te mai joci de-a moara cu noroc, s ...

Stau de vorbă cu Ea în fiecare zi! Până la paroxism îi place şi gustă din sâcâiala mea legendară! Până la paroxism îmi place şi gust din calmul ei legendar! Până dincolo de baierele Cerului se aud rugăciunile/rugăminţile mele spuse către Ea! Ea niciodată nu se face că plouă! Ea chiar plouă! Eu niciodată nu mă închin din snobism ori din amabilitate! S-ar supăra pe mine, m-ar da afară din straşnica Sa influenţă, din ancestrala Sa necesitate! Şi, atunci, eu ce-aş f ...

Am scris cu varga pe ţărână,/ am scris cu varga pe omăt şi te-am rugat să vii la mine/ ca să-nvăţăm (până-n sfârşit!) ce însemnează veşnicia/ şi să-mi arăţi şi să-ţi arăt ce important e-n întuneric/ un băţ (nemernic?) de chibrit! Am scris pe cer, pe foc, pe apă,/ am scris pe aer şi pe lut, pe întuneric, pe lumină.../ am scris pe tot ce stă la scris... şi am cetit până la moarte/ şi până când (n)-am cunoscut că manuscrisul meu destoinic/ (nu)-i ignora(n) ...