Dragă (şi nestemată) Marie de la Jandarmerie, mă grăbesc să te felicit pentru că ai ajuns! Că eşti ajunsă, adică! Ştiu cât de mult ai visat şi ai râvnit şi ai muncit şi ai plâns pe drumul plin cu gropi şi cu bariere şi cu asperităţi şi cu alte pericole şi obstacole ne/prevăzute către clădirea în care se află butoanele Poliţiei Militare! E o mare onoare pentru mine să ştiu că cineva, acolo, sus [ori jos, fiindcă nu pot şti dacă masa şi instrumentele tale de lu ...

Te aştept, nu mai am nimic de făcut în afară de aşteptare, sunt resemnat şi stau şi ascult cum mi se zbate coliva-n piept, nu mai am nici o îndoială şi nu mi se mai pare că pierd sau câştig vro bătălie din războiul etern cu marele cald şi cu marele frig!   Te aştept, e linişte şi frumos cum nu a mai fost niciodată pe dealurile şi pe câmpiile acestui război (ne)declarat şi inutil şi gratuit ca un prost care se crede mai deştept şi mai fără de pată decât un deş ...

Dragă (şi foarte scumpă) Marie de la Maternitate, tu eşti cea mai distinsă şi cea mai elegantă şi cea mai blândă şi cea mai moşitoare dintre toate celelalte Marii! Nutresc părerea de rău că nu am trecut şi eu prin mâinile tale la facerea mea! O nutresc fiindcă cei şaizeci de mii de copii pe care i-ai moşit în tot de-a lungul şi în tot de-a latul carierei tale au ajuns mari! Nu au rămas ca mine, mici, adică! O nutresc fiindcă prefacerea şi facerea şi refacerea lumii su ...

Văd şi aud cum mi se zbate/ coliva-n piept, nerăbdătoare, şi-mi umblă sufletul prin tindă,/ nerăbdător, fără-ndurare... mă uit în colţul cu icoană/ din care mă priveşte (blândă) o mamă cu-n copil în braţe.../ şi parcă astfel (îmi) descântă: cel care suferă acuma/ şi-aicea, pentru lumea toată, e un martir plin cu lumină.../ şi nu se stinge niciodată!   Cel care suferă acuma.../ (cred că se ştie şi se vede)... e condamnat la blasfemie/ şi-i pus cu faţa la p ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Argintărie, mult mai dragă (şi mult mai scumpă) decât Maria de la Prefectură şi decât Maria de la Primărie, te rog foarte frumos să te aşezi pe scaun, pe fotoliu, pe gânduri...pe ce ai şi vrei şi poţi şi ştii  să te aşezi, numai pe picioare să nu stai! Fiindcă, parol, ceea ce urmează pentru ca să-ţi destăinui te poate secera, te poate doborî, te poate nimici!...Sigur că da, este foarte adevărat că nu ţi-am răspuns în timp util la ...

(!) de când nu mai vine maria/ miroase-a pustiu în grădină şi luna nu vrea să răsară/ nici nouă, nici goală, nici plină (!)   (!) nu pot înţelege de cine,/ de ce, până când, până unde/ îi este atâta de frică/ şi-mi pune pustiuri sub frunte (!)   (!) încolo, încoace, aiurea/ măsor aşteptările toate, dar nici o scrisoare nu vine/ să-mi spună ce face departe (!)   (!) vin păsări mai grele ca vremea,/ mai lungi ca lumina pe care mi-a dat-o maria, odată,/ din singur ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Primărie, mai dragă (şi mai scumpă) decât Maria de la Prefectură, ţin să te informez (hodoronc-tronc, brusc, deodată, instantaneu, concomitent şi în acelaşi timp) că ai încurcat toate borcanele! Pe-ale mele, şi nu pe-ale tale sau pe-ale altora! Le-ai încurcat grav de tot...când ai fost ultima oară de la mine, la domiciliul meu, adică! Dacă ai uitat, pot pentru ca să-ţi amintesc! Ştii foarte bine că, o perioadă cu alb şi cu negru, adică ...

(!) frumoasă perpendiculară/ de la pământ până la cer m-ai dus şi m-ai lăsat afară/ punct anonim pe doipier (!)   (!) încep să cred că astă seară/ ai reuşit să mă învingi prin fum albastru de ţigară/ în colţul nostru cu paingi (!)   (!) încep să ştiu că totdeauna/ m-ai dat la pulbere şi praf să nu ţi se mai pară luna/ mireasa mirelui moldav (!)   (!) eu am fost mirele pe care/ l-ai spus la cina lui da vinci l-ai condamnat la înălţare/ în colţul nostru cu pai ...

Dragă (şi scumpă) Marie de la Prefectură, fac o adâncă plecăciune către direcţia unde cred că stai şi munceşti şi gândeşti şi visezi şi nu ştiu ce mai faci...şi te rog să mă ierţi pentru că nu ţi-am mai dat nici un semnal de viaţă sau de moarte! Nu vreau să nu mă pedepseşti pentru lenea ceasta din ce în ce mai acaparatoare, dar să ştii că nu te-am uitat! Cum pupăza să pot uita cea mai frumoasă alcătuire din cărniţă şi osişoare şi ochişori şi năsuc ş ...

(!) soldatul azvârle castronul.../ şi-şi bagă ceva în armată... şi fuge (din braţele morţii)/ că are (acasă) o fată (!)   (!) şi fuge şi fuge şi fuge...(!)/ pândesc generalii cum fuge (!) ce tare aleargă soldatul/ cu mâinile-n formă de cruce (!)   (!) aleargă şi plânge...aleargă...(!) e iar şi e iar dimineaţă...(!) îşi vede (în gropi de obuze)/ prietenii lui fără viaţă (!)   (!) azvârle vestonul, cămaşa.../ (îi par duşmănoase şi grele)... şi crede că ...