Te rog foarte frumos, du-te acolo, în mijlocul nopţii din mijlocul pădurii din mijlocul copilăriei şi vezi cum se aude cântecul în oul de privighetoare, şi vezi cum se aude blândeţea cuvântului în pântece de lupoaică şi de căprioară, şi vezi cum se aude trecerea înaltă a sângelui în copacii cu freamăt şi linişte şi cuibare!   Te rog foarte frumos, du-te acolo, unde ţi-am spus în cuvintele dinaintea cestor cuvinte, du-te chiar acuma, nu mai e loc şi nu mai e timp ...

Din urmă, cam de la cincizeci de ani distanţă/depărtare, zmeul îmi face semne disperate să-l aştept, mă strigă să merg mai încet, vrea să mă ajungă şi să meargă şi el în lumea în care mă duc fiindcă trebuie să încep Aşteptarea din ziarul de ieri. Cred că n-am văzut niciodată un zmeu aşa de grăbit şi de înspăimântat. Zadarnic se dă peste cap, că tot nu poate ieşi din starea de aproape om. Şi doar l-am avertizat să rămână ceea ce este din şi prin naştere ...

Iată, sub acest fag imens, pe care pot să mă sui şi să mă duc tocmai la marginea cealaltă a Cerului şi tocmai la marginea cealaltă a Pământului, stau (după douăzeci de ani) şi primesc (nu ştiu de unde) cea mai frumoasă poezie despre trenuri şi gări: "Iar mâna mea-i din ce în ce mai rară/ în părul tău din ce în ce mai lung.../ poate aştepţi sau pleci în altă gară/ unde nu pot cu mine să ajung// Nişte oglinzi abandonate-n ciuturi/ îmi spun că sunt, că ai trecut � ...

M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos) dar mă înving ideile lui tata! Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos şi netezind cărarea luminii cu lopata!   Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis) filozofia şarpelui de casă! Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins... dar nu fac nici lumină...şi sunt şi umbră arsă!   Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg pentru ca să-l ajung mai repede pe tata... să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc, iar câ ...

Nu credeam că voi ajunge să pot asculta vreodată aceste cuvinte negre, spuse de-un om cu haină neagră şi cu sufletul mai negru decât miezul morţii! Nu credeam că vor fi atâtea aplauze şi urlete, ca şi cum sunt mai vinovat decât cei care mănâncă doar chiftele de lebădă şi omletă de privighetoare! Nu credeam că voi fi osândit cu atâta cruzime şi cu atâta severitate... şi că un om inteligent mai rău decât mine va rosti douăzeci şi şapte de cuvinte blestemate: în ...

Sigur că da! Opt Zeci şi Patru de ani de la Naşterea lui Nichita Stănescu... plus-minus o Moarte! Poate cineva să creadă că a murit Poetul din Ploieşti? Şi poate cineva să creadă că nu mai trăieşte Uzina de Metafore Nichita Stănescu? Sigur că „trăieşte”! Şi asta fiindcă a ştiut să „moară” în fiecare zi! Pentru că a vrut şi a ştiut şi a putut să nu-şi ducă Viaţa/Crucea pe târâre! Pentru că a ştiut să ceară şi să primească Dezlegare la/de la „Limb ...

Începe să se audă şi să se vadă că răsare Soarele! Lângă alunul din primitoarea ogradă a lui Emil, vinul domnesc şi liniştea eminesciană se comportă ca şi cum cercul nostru ezoteric nu dă semne de osteneală, nu vrea să se desfăşoare după una dintre cele mai devastatoare metafore din lirica doamnei Iolanda Cremene: „linia dreaptă este un cerc odihnindu-se”! Maiorul se uită la mine şi parcă vrea să mă determine! Şi chiar mă determină! Uite-aşa: „trebuie să vi ...

ce frumoasă erai/ce frumoasă erai timpul meu luneca/ pe o gură de rai şi spuneam poezii/ şi nimic altceva ce mai lună era/ ce mai lună era   uneori eram înger/ alteori eram drac ce mai fluier de os/ ce mai fluier de fag adunam licurici/ şi veneam repeziş pe înalt pe adânc/ pe furiş pe costiş   să-i aştern unde stai/ uite-aşa şi aşa să visezi minunat/ şi încet nu cumva de atunci pân-acu/ au trecut e-he-hei în trecut şi ai lui/ şi ai tăi şi ai mei   şi credeai că-s ...

Da, sigur că da...numai Mihai Eminescu şi Ştefan cel Mare beau astfel de vin! Vin sfinţit cu Sapa şi cu Lacrima şi cu Sufletul răzeşilor din partea de Nord a Moldovei de Sud, mai cu samă! Vin pe care l-au visat şi l-au râvnit atâtea lifte mizerabile! Vin pe care Fiul lui Dumnezeu îl Face din Apa straşnic apărată de Căţelul Pământului şi murmurată-n atâtea şi atâtea Fântâni! Fântâni de unde-şi ia Viaţă cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Fânt� ...

Eu sunt un imbecil umflat/ la propriu şi la figurat! fac ha! ha! ha! şi sâc! sâc! sâc!/ teroare şi matrapazlâc! părinţii mei? părinţii mei/...[la fel de ţăcăniţi (şi ei) la fel de-analfabeţi şi proşti].../ m-au corcolit ca nişte cloşti, mi-au dat de toate, cât am vrut.../ şi am ajuns un balamut, un terchea-berchea, un strident/ ridicul cap zerovalent! scuip, grohăi, urlu...deci exist:/ mi-s boss-umflat avangardist!   Nevasta mea? nevasta mea/...[la fel de sinceră (şi ...