1. Iisus Christos „iisus repară cruci şi mă învaţă/ frumos ce pot să facă nişte cuie/ bătute până mâine în lumina/ timpului meu cu haină amăruie!// o cruce, două, trei...aceeaşi cruce/ rămasă de atunci până acuma,/ să ţină în mişcare taina lumii/ puse pe drum de taica şi de muma!// şi parcă-s nişte păsări fără frică,/ înfipte în pământ, şi fiecare/ scrutează cerul şi atinge fruntea iisusă, blândă şi mântuitoare!// şi fiecare om rămas pe cale/ s ...

mama şi tata s-au mutat de mult,/ sub arătura ţării pentru care au plâns când nu ploua şi când ploua:/ tristeţe mare, bucurie mare!   îi văd ş-acum pe vale şi pe deal,/ silabisind candori nenumărate, rugându-se la cer şi la pământ,/ cu mâinile întinse şi curate, rugându-se de rod şi dor mereu,/ rugându-se de pace şi iubire pentru plecaţi, dar şi pentru rămaşi/ întru păcat şi taină şi jertfire!   îi văd ş-acum pe prispă, aşteptând/ o vorbă, o scrisoare, ...

N-am nici o îndoială că dumneavoastră, domnilor cititori şi doamnelor cititoare, ştiţi „Satira III” a lui Eminescu, din care mi-am permis să citez un vers, mai puţin ultimul cuvânt al acestuia, pentru a sublinia cantitatea de indignare/scârbă care te poate cuprinde când te afli într-un timp nepotrivit dintr-un loc nepotrivit dintr-un oraş nepotrivit dintr-o ţară nepotrivită, păstorită de nepotriviţi! Duminica trecută, cam pe la zece ore şi jumătate trecute fix, mă d ...

Domnule comandant, vă rog să-mi permiteţi să raportez: am luat cartuşele umplute cu nectar şi poezia din dotare, dar am uitat foaia de cort şi sacul cu merinde, am uitat chiar şi pasul de defilare, am luat fotografia iubitei, dar am uitat cum se strigă înainte, cum întocmai şi la timp se trece la executare!   Domnule comandat, am venit numai eu, singur, cu mâna goală, însă cu sufletul plin de drag pentru patria din această ţară, cu gândul plin de pace şi iubire şi resp ...

Când făptura Superbolă din ziarul/rubrica de ieri a părăsit magazinul doamnei Iulia de pe stradela Frunzei, n-am rezistat tentaţiei de a mă uita după ea! De a mă uita lung, năucit, convins de Adevărul rostit de poetul Ioanid Romanescu: „dacă există un dumnezeu, nu poate fi decât femeie”! Sigur că da! M-am uitat lung şi vrăjit şi blocat...şi subiect de discuţie între alde gură-cască la fotbal, la motociclete, la novele televizate şi la limuzine, adică nişte cvasi/ana ...

De-un timp (ne)tot, stă-n miezul tăcerii din adâncul (ne)mărginit şi gratis al întâmplării sale... şi-aşteaptă desluşirea-ntr-un dor şi într-o doară, aşa, ca (ne)păsarea slăvită-n catedrale, aşa, ca (ne)simţirea trăită-ntâia oară, aşa, ca o iubire care n-a vrut să plece şi-(mi) spune că regina-i de-ajuns cu mat la rege!   De-un timp (ne)tot, sunt rege-al blestemăţiei care-şi întâmpină regina cu-onoruri triumfale, care-şi cultivă viaţa la rădăcina morţi ...

Din când în când, cam de câteva ori într-o viaţă lungă sau scurtă sau bună sau rea sau grea sau uşoară sau seacă sau plină sau...mi se întâmplă să întâlnesc, să mă întâlnească şi să mă minuneze câte o Alcătuire Perfectă, adică o Femeie fără nici măcar un cusur! Ieri, spre exemplu, în magazinul doamnei Iulia, pe stradela Frunzei, am rămas stupefiat când a intrat o fetişcană să cumpere nu ştiu ce! Jur, parcă înghiţisem un hectar de ciuperci halucinogene ...

Eu am ajuns la capătul dinspre nimic, dar am crezut că voi găsi măcar neant... când se întâmplă să mai suflu, să mai strig numele tău, (m)-aud mirări de (di)amant şi alte pietre nestemate până când voi învăţa ce se petrece-ntr-un deşert al meu, al tău, al lui ş-al ei, păgân ori sfânt, unde-s pierduţi chiar şi cei care nu se pierd!   Eu am ajuns la capătul dinspre atât, cât (i)-a fost scris trupului/sufletului meu... nu-i rău, nu-i trist, nu-i imposibil, nu-i ur� ...

Dacă ea (femeia de atunci şi de acum, cu sapă şi fără sapă, vie şi sinucisă) citeşte ziarul de ieri şi vrea să se joace ascunzându-se de mine, frumos şi definitiv?! Dacă el (pictorul de atunci şi de acum, cu pistol şi fără pistol, într-o ureche şi în două urechi, viu şi sinucis) citeşte ziarul de ieri şi vrea să plece frumos şi definitiv?!... Uite, eu n-am iubit-o niciodată, însă începe să mă roadă gelozia, gândindu-mă că poate pleca deodată cu pictorul, po ...

eu nu ţi-am adus apă vie/ izvoarele mele sunt moarte şi nici o scânteie înaltă/ să vezi ce lumină mai arde în ochii aceluia care/ a râs şi a plâns pentru tine cu preţul dispreţului dinspre/ blestemele tale senine cu preţul uitării în cele/ mai mici şi mai negre firide în tot ce mai este-amintire/ la geamul ce nu se deschide! eu nu ţi-am adus desfătare/ cuvintele mele sunt sparte îmi umblă gheţarii prin sânge/ să afle titanice moarte să plângă epave umplute/ cu suflet ...