Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
de când nu mai ştiu nimic despre ea,
îmi amintesc vioara pe care
am umplut-o cu ghiocei
şi i-am aşezat-o la picioare
era iarnă spre primăvară,
iar domnişoara se pregătea să cânte
o arie din opera iubirii
cu aripile frânte
ea era frumoasă şi tristă
ca o catedrală jefuită de haimanale,
eu eram cu inima la gât
şi cu sufletul sărit din balamale
de când nu mai ştiu nimic despre ea,
despre gleznele şi mâinile ei,
sunt o arie din opera iubirii
lângă vioara umplută cu ghiocei