„Cu drag, pentru gălățeni și pentru «Viața liberă», de la Alexandra Căpitănescu”, este autograful pe care artista ni l-a oferit pe pagina de ziar în care am anunțat că a câștigat „Vocea Românei” – sezonul 11. Invitată la podcastul „SPOT ON la «Viaţa liberă» – Galaţiul sub reflector”, Alexandra Căpitănescu ne-a dezvăluit că, până la sfârșitul lunii martie, primele ei piese ar putea fi gata să le ascultăm. Şi că îşi doreşte ca tema de licenţă să aibă legătură și cu artistul Alexandra Căpitănescu, dar și cu studentul fizician Alexandra Căpitănescu. Merită să aflaţi ce lucruri uimitoare ne-a povestit!
Este adevărat, despre Alexandra Căpitănescu, câştigătoarea concursului „Vocea României” – sezonul 11 şi despre tot parcursul ei, de la audiţiile pe nevăzute până în marea finală, am scris în ziarul „Viaţa liberă”. Iar experienţa extraordinară pe care a trăit-o în această competiţie ne-a împărtăşit-o în interviul publicat în urmă cu câteva săptămâni. Numai că, despre tinerii excepționali, care fac performanță și pe scenă, și dincolo de ea, nu se scrie și nu se vorbește niciodată îndeajuns. Tocmai de aceea am invitat-o pe Alexandra Căpitănescu la podcastul „SPOT ON la «Viaţa liberă» – Galaţiul sub reflector”. Ediția poate fi urmărită pe pagina de YouTube a cotidianului "Viața liberă" - https://www.youtube.com/@viatalibera1549/videos. Merită să o vizionați pentru a o cunoaște mai bine pe artistă și pentru a asista la momente speciale din cele mai recente concerte susținute la București și Galați.
- Alexandra, ce face un artist după ce câștigă „Vocea României”?
- Viața unui artist aflat la început de drum se schimbă radical. Dacă înainte erau zile în care poate n-aveam timp să mă ocup de muzică nici măcar minimul necesar - o oră de studiu - acum lucrurile s-au schimbat puțin. Contează mult şi activitatea pe rețelele de socializare. Apoi sunt sesiunile în studio: înregistrezi piese, compui. Ideal este să scrii minimum 15 piese pe lună, ca să ai de unde să alegi pe care le lansezi.
Lumea mă întreabă: „Când scoți o piesă?”, „Când te auzim la radio?”, „Când te vedem în trending?”. E un pic mai complicat să scoți piese, fiindcă, dacă vrei să le faci la un anumit nivel, îți ia timp. Și eu sunt o persoană perfecționistă! Atunci când mă duc în studio, de foarte multe ori spun: „Vreau să mai înregistrăm o dată!”. Chiar dacă poate nu e o chestie foarte sesizabilă, dar eu stau și ascult…
- Fiecare sunet, fiecare acord, fiecare respirație și ți se pare că puteai să dai mai mult?!
- Da! Pentru mine contează foarte mult să fiu 100 la sută, nu 99 la sută, nu 99,9 la sută! Mi se pare că asta, de fapt, te face un artist complex și complet.
- Cum a fost primul concert de anvergură pe care l-ai avut după ce ai câștigat „Vocea României”?
- L-am avut la București, la „Berăria H”. Nu fusesem niciodată acolo! Atunci a fost pentru prima oară în viața mea când am ajuns acolo. Nu m-am gândit vreodată că prima oară când voi ajunge la „Berărie” voi cânta eu pe scena aceea. Când am văzut: o scenă imensă și foarte înaltă, iar organizatorii îmi spuneau: „Ai grijă să nu cazi, Doamne, ferește!”. Când am văzut sala plină și oamenii cum cântau cu mine – mai ales tineri! – am rămas șocată. Există concepţia că muzica rock ar fi ascultată de persoane mai mature, care au prins anii ’80 și anii ’70. Dar nu este așa! Eu am observat copii, mai mici decât mine chiar, care dansau, țopăiau și cântau „Welcome To The Jungle”, piesă ieșită în anii ’80. Am mai cântat piesa mea, „Nu pot” și „Niciun glonț nu doare, cât doare dragostea”.
- Cum te-ai simţit după concert?-
- I-am spus profesoarei mele de canto că vreau să mai repet experiența asta. N-am trăit așa ceva în viața mea! A fost cel mai frumos concert al meu! Faptul că oamenii au fost acolo și că i-am văzut cum cântă și cum dansează… pe moment, nici n-am putut să realizez ce se întâmplă. Abia după am realizat.
- Ești în sesiune, ai examene la facultate și, totuși, ai venit la Galați pentru un eveniment special. Gălățenii au avut șansa, duminica trecută, să te asculte live, într-un concert caritabil, dedicat unei fetițe în vârstă de numai doi ani, care suferă de o afecțiune genetică rară. Iar tu, ca student la Fizică Medicală, poți înțelege în profunzime gravitatea unui asemenea diagnostic. De ce ai ales să te implici într-un concert caritabil?
- Mereu am considerat că oamenii vor primi ajutor tot de la oameni. Poate că nu-i cel mai mare lucru pe care aş fi putut să-l fac, dar asta sunt eu: cânt! Iar prin faptul că sunt „Vocea României” m-am gândit că îi pot invita pe gălățeni să mă asculte cântând. Şi astfel, putem face împreună o acțiune frumoasă. Putem ajuta! Contează foarte mult să fim unii alături de ceilalți. Iar când vezi oamenii din același oraș în care ai copilărit, cu care ai crescut, că sunt implicați și vor să ajute, este fenomenal.
Îmi doresc mult de tot ca lumea să conștientizeze că mersul regulat la doctor este un fapt necesar! Să te pui pe primul loc, să nu te mai gândești la bani când vine vorba de sănătatea ta. Am mai auzit chestia asta: „Ei, e un moft să-mi fac analizele la șase luni”. Exclus! Ar trebui să intre în rutina noastră, fiindcă doar așa putem să aflăm din timp de ce afecțiuni suferim.
- Ai avut emoții pentru acest spectacol caritabil?
- De fiecare dată când am de cântat am emoții, fiindcă vreau ca lucrurile să iasă bine. Stă în mâinile mele performanța show-ului. E datoria mea ca oamenii să se simtă bine. Sunt emoțiile constructive, care te ajută și pe care trebuie să le transmiți oamenilor.
- Cariera ta artistică este pe val în momentul acesta, dar asta înseamnă foarte multă muncă, energie și timp investite și dedicate muzicii: repetiții, ore de canto, ore în studio. În același timp, ești studentă cu normă întreagă la Facultatea de Fizică din cadrul Universității București, unde ai reuşit cu bursă de merit. Iar domeniul pe care îl studiezi, Fizică medicală, este unul dificil și complex, la granița dintre fizică, matematică, biologie, medicină, chimie și multe altele... Câte ore are ziua pentru tine și cum reușești să le faci pe toate?
- O zi din viața mea e plină de provocări: apar la orice pas schimbări de situații, de program. Ca să dau așa un exemplu, ieri - nu a fost neapărat cea mai plină zi din viața mea! - am început activitatea pe la ora 11,00 dimineața și am încheiat-o la 2,00 noaptea. M-am culcat la 2,00 pentru că am stat să ascult un podcast cu unul dintre artiștii mei preferați, Damiano David de la „Måneskin”. Da, lucrez la asta: vreau să mi-ascult artiștii, să văd cum gândesc. Şi să-mi exersez și engleza ascultând tot felul de podcast-uri în engleză și citind în engleză, consultând și dicționarul de limbă engleză, atunci când nu știu un cuvânt.
Lumea îmi spune: „De ce nu răspunzi la mesaje?”. Intru, cred, de două ori pe zi pe rețelele de socializare. Stau și citesc toate mesajele, chiar dacă, uneori, după cinci ore de la momentul la care mi-au fost trimise...
- Ai o listă a priorităților de care oamenii trebuie să țină seama și pe care trebuie să le înțeleagă...
- Eu încerc să răspund, să fiu implicată, să fiu alături de ei, să postez, să le arăt un pic din viața mea de dincolo de scenă. Îmi place să mă filmez, dar așa... într-o anumită măsură!
- Misiunea unui fizician medical este aceea de a revoluționa medicina, de a găsi noi soluții de diagnosticare și de tratament. Eu aș fi curioasă dacă există o legătură între legile fizicii și armoniile portativului?
- Da, este o legătură. Acum câteva săptămâni, am văzut un video pe Instagram, în care o tânără - cred că avea până în 25 de ani - explica faptul că unor oameni, în momentul în care li s-a pus melodia „Another Brick in the Wall” de la Pink Floyd, frecvențele care plecau de la creierul lor erau aceleași cu frecvențele melodiei. Sau cel puțin semănau! Sunt niște frecvențe care apar, în funcție de intensitatea sunetului. Frecvențele acelea corespundeau cu ceea ce percepea creierul! Și chiar mi-am spus că aș vrea să discut cu un profesor de la facultate, să îmi fac tema de licență, ceva în genul acesta: să aibă legătură și cu mine, artistul, dar și cu mine, studentul fizician. Dacă tot fac o lucrare, să fie una care să îmi placă!
- Ca profan în ambele domenii, aș spune că energia muzicii și energiile fizice se cam contopesc.
- Da! Am fost la filmul „Oppenheimer”, despre inventatorul bombei atomice. Coloana sonoră a filmului sună efectiv aşa cum sună electronii, atomii într-un ansamblu! Chiar mă gândeam: „Wow! Chiar așa sună fizica!”. Auzi în muzica aia frecvențe, tensiune, intensități, auzi toate mărimile fizice și toate fenomenele fizice! Și e foarte interesant cum îți poți imagina astfel de lucruri și să creezi o melodie!
- Așa cum fizicienii medicali revoluționează medicina, un fizician muzical poate revoluționa muzica! Tu ce zici de asta? De exemplu, în loc de „Sunetul muzicii” - „Sunetul fizicii”!
- Da, mi-aș dori foarte mult să aduc ceva nou. Poate că lumea spune: „A, dar nu are nicio legătură facultatea asta cu ce faci tu!”. Eu cred cu tărie că are! Chiar am căutat să văd. La un moment dat, mi-a spus cineva: „Ştiai că aria matematicii și a fizicii este în aceeași arie cu aria muzicii?”. Muzica are matematică la bază, că stai și numeri măsuri. Când făceam pian, mă gândeam: „Dar de ce îmi ia atât de mult să apăs niște clape și să mă gândesc ce apăs?”. Tocmai de aia, că e matematică!
- „Nu pot”, prima ta compoziţie muzicală proprie, are dramatism, dar şi o energie specială. Sună bine! Cum s-a născut piesa şi care e povestea videoclipului ei?
- Da, îmi place foarte mult să mă folosesc de dramatism. Nu neapărat din viața mea, mă inspiră poveștile oamenilor. De multe ori, îmi imaginez situații şi scriu chestii care sunt „relatable” pentru publicul care mă ascultă pe mine. Piesa „Nu pot” a fost scrisă într-un moment în care m-am gândit că mai sunt oameni care suferă din dragoste. Cărora, poate, partenerul le impune anumite chestii. Sunt anumite bariere pe care nu le pot depăşi, sunt pași, sunt trepte pe care nu le pot urca într-o relație. Și mi-a venit ideea să scriu piesa asta. Cred că în 20 de minute a fost gata şi ca versuri, și ca linie. De la început am știut cum vreau să sune, care e structura, cum vreau să fie refrenul. Cred că, de fapt, de la refren am plecat, care e cel mai puternic. Apoi m-am dus în studio, iar acolo am ştiut ce vreau: pe început, piano - fluier, flaut sau pian. Apoi vreau niște chitare, să o dăm un pic în rock. Și pentru prima piesă pe care am lansat-o... am fost foarte bucuroasă. Mai ales când am văzut că are impact! Eu am zis că, atât timp cât depășește 2.000 de vizualizări pe YouTube, sunt fericită pentru prima melodie. Dar când am văzut că se apropie de 40.000 de vizualizări, am rămas șocată!
- A depășit 42.000!
- Iar videoclipul, mi-am dorit să-l filmez într-un mediu în care să mă simt confortabil. În natură eu mă simt cel mai bine. Tocmai acesta este contrastul: titlu – „Nu pot”, dar când ești în aer liber, orice devine posibil! Că nu ești încolțit, înconjurat sau îngrădit. Și am zis că în aer liber, cu copaci și natură și păsări, e cel mai potrivit. Și lângă o apă, care simbolizează fluiditate și faptul că viața merge mai departe…
- Mi-ar plăcea să văd acest videoclip pe televiziunile muzicale!
- Eu o să continui să fac muzică până în momentul în care o să ajung la inimile cât mai multor oameni!
- Știu că toată lumea te întreabă de banii câștigați la „Vocea României”. Eu aș vrea să știu dacă ți-ai cumpărat ceva din acei bani și ce anume.
- Da, mi-am cumpărat un hanorac. Am văzut un hanorac care mi-a plăcut foarte mult și am zis: „Ok, îmi fac și eu un cadou și o să-mi iau acest hanorac”. Dar pe restul l-am pus așa, la loc sigur.
- Ești un om chibzuit, care nu risipește nici vise, nici bani, nici energie de-aiurea. E un hanorac special sau e de la vreo firmă celebră?
- E un hanorac care are pe spatele lui o balerină îmbrăcată în roz, dar cu tatuaje. Nu mi-aș face tatuaje că mi-e frică de ace, de durere. Dar faptul că acea balerină este delicată, dar are corpul plin de tatuaje mă definește pe mine ca persoană. Pe de o parte, este balerină pe scenă, iar pe de altă parte, o rebelă şi o nonconformistă! Şi am zis: asta sunt eu!
- Alexandra, ești „Vocea României”! Când te putem asculta la radio?
- Când o să lansez primele piese. Am intrat în studio, deja am început să gândesc un pic proiectul, poate și un album. O să cânt la Electric Castle, în vară. Pentru mine e cel mai mare concert! Nu m-aș fi gândit că în 2024 o să cânt la Electric Castle! Și până atunci am multă treabă: am de scos piese. În momentul în care le voi lansa, o să merg și pe la radio, și la televiziuni, unde simt eu că pot ajunge acele piese. Preconizez ca până în sfârșitul lunii martie primele piese să fie gata să le puteţi auzi.
- Care este mesajul pe care vrei să-l transmiţi?
- Dragi tineri, adolescenți, persoane de vârsta mea care sunteți ori la liceu, ori la facultate, urmați-vă visul! Fiindcă atunci când faci ceea ce-ți place, o faci cu pasiune! O faci bine şi te implici! Şi nu trebuie să tragă absolut nimeni de tine ca să faci lucrurile acelea! Deci contează foarte mult să faci ceea ce-ți place. Dacă aveți nevoie de îndrumare, de sfaturi, căutați-vă mentorul potrivit și conectați-vă cu oamenii care credeți voi că vă fac bine în viaţă!
NOTĂ: Emisiunea ”SPOT ON la Viața liberă – Galațiul sub reflector” este un produs ”Viața liberă”. Înregistrarea integrală a acestui interviu poate fi urmărită pe canalul YouTube al ziarului.
