Dosarul cu numărul 1.750/P/2008, soluţionat zilele acestea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, are ca miez comiterea unei infracţiuni de lipsire de libertate şi se referă, concret, la faptele săvârşite de un soţ (Ciocârlan Vasile) părăsit de nevastă.
Aşa cum scrie în rechizitoriul Parchetului local Galaţi, prin care dosarul cauzei a fost înaintat instanţei de judecată, Ciocârlan Vasile, de 42 de ani, din Focşani, judeţul Vrancea, s-a despărţit de soţia sa încă din iulie 2007, adică de atunci de când aceasta a părăsit domiciliul conjugal, angajându-se în Galaţi, la Barul SC Dimasor SRL.
Aşa cum se întâmplă adesea în astfel de situaţii, Ciocârlan Vasile n-a „înghiţit” în niciun fel realitatea în faţa căreia îl pusese cea cu care convieţuise sub acelaşi acoperiş.
Următorul pas făcut de soţul frustrat a fost acela din ziua de 20 martie 2008, când a hotărât să-şi aducă acasă, cu orice preţ şi în orice mod, femeia care-l părăsise.
La data respectivă, a venit la Galaţi, a intrat în barul amintit, a prins-o pe femeie şi a tras-o de păr, i-a aplicat o serie de lovituri de pumni în cap după care, împreună cu fratele său, Ciocârlan Silviu Nelu, a urcat-o cu forţa într-un taxi, plecând în trombă spre Focşani.
Femeia a apucat să dea un telefon şi să anunţe o persoană apropiată că a fost răpită de „Vasile” şi că se îndreaptă spre Brăila.
În scurt timp, pe acelaşi drum s-a înscris şi un echipaj al Secţiei III de Poliţie Galaţi, aşa că Dacia Logan cu care plecaseră cei doi fraţi nu şi-a putut pierde pentru mult timp urma. Ciocârlan Vasile a fost ”răpit” la rându-i de către poliţişti împreună cu fratele Ciocârlan Silviu Nelu.
Acum, Ciocârlan Vasile a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, precum şi pentru lovire sau alte violenţe. În acelaşi timp, fratele Ciocârlan Silviu Nelu, în vârstă de 25 de ani, e acuzat de săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
Mai trebuie făcută precizarea că Ciocârlan Vasile se află şi în situaţia penală deloc uşoară de recidivă postexecutorie, ceea ce, evident, îl recomandă într-un anume fel, evident nu tocmai favorabil. În acelaşi timp, la fel de evident este că femeia care-şi dobândise o dată libertatea prin fugă şi-a redobândit-o prin forţa împrejurărilor în care cel cu care vieţuise şi-a pierdut-o.
