Cum se mai păcălesc românii, unii pe alţii, cu maşini de import? În fel şi chip, doamnelor şi domnilor. Despre o altă modalitate prin care unii gălăţeni încearcă să-şi procure, chipurile cât mai ieftin, o maşină, ne-a pus în temă, zilele acestea, Florin Huian, şeful Compartimentului furt şi trafic de auto din cadrul Serviciului Investigaţii Criminale – IPJ Galaţi.
Aflăm, astfel, că, de la începutul verii, mai mulţi cetăţeni din Galaţi, au luat drumul străinătăţii pentru a face rost de maşini de mai mare capacitate precum Iveco, Iveco Daily, autovehicule cu care să facă mai apoi tot felul de transporturi de produse agricole (cereale), de materiale de construcţii etc.
Lucrurile într-o asemenea afacere curg de o aşa manieră, încât, la unul dintre capete, un cumpărător din judeţul nostru dă şi el un 3.000 de euro acolo şi se alege cu o ditamai maşina. Se alege, e un fel de a spune, pentru că, de fapt, rămâne în final cu buza umflată.
Dar să revenim la începutul afacerii. Unii români/gălăţeni pleacă mânaţi de un elan demn de o cauză mai bună, dar ajung în Germania sau Italia, de exemplu, închiriază astfel de autovehicule de la firme specializate din aceste ţări, după care nu le mai restituie la termenul scadent.
Vin cu ele aici şi, normal, le vând la preţuri derizorii. Anormal e doar apetitul celor care se bucură de astfel de chilipiruri, dar, probabil, ispita învinge orice reacţie de prudenţă.
Iluzii second-hand
Provenienţa unor astfel de autoturisme mai poate fi şi aceea legată de firmele de leasing străine. Sunt străini, italieni de exemplu, care după ce au încheiat un contract de leasing pentru un Iveco, nu mai sunt în stare la un moment dat să achite ratele şi atunci „vând” aceste maşini unor clienţi din România.
Le dau, tot aşa, pe nimica toată, românul pleacă bucuros cu maşina acasă, după care italianul declară că i s-a furat. Normal, încep cercetările în Italia, se ajunge şi în România, dar, până una alta, se găseşte un fraier care a cumpărat acea maşină ca fiind una second hand şi, eventual, cu iluzia unor acte în regulă.
Goga şi „pacienţii” săi de prin judeţ
Mai este însă, aşa cum am aflat de la interlocutorul nostru, o a treia categorie de astfel de procuratori români de maşini precum Iveco. Aceea a indivizilor care, pur şi simplu, fură maşinile din străinătate şi le vând aici unor clienţi inocenţi.
Goga Sorin Lilian, un tip în vârstă de 27 de ani, din Cudalbi, judeţul nostru e un exemplu de eficienţă în afaceri de genul celor expuse mai sus. Conform datelor Poliţiei, el s-a apucat serios de treabă încă din ianuarie 2011.
Până în august, a adus din Italia mai multe autovehicule Iveco. Omul, aşa cum am aflat, pur şi simplu a furat maşinile din curtea unor societăţi din Italia. Din trei maşini, două au fost furate cu tot cu utilajele de construcţii cu care erau încărcate. A venit cu ele în România şi, repede, a găsit clienţi pe la Cudalbi, Valea Mărului sau Tecuci.
„În prezent, ne spune Florin Huian, facem cercetări în colaborare cu autorităţile italiene pentru a stabili numărul total de maşini aduse fraudulos de Goga, precum şi modalităţile prin care şi le-a procurat.”
Bineînţeles, cetăţenii din zona amintită pot face o sesizare la Poliţie, dacă sunt deja printre cei păcăliţi de Goga.
Buna-credinţă nu rezistă probatoriului
Deşi nu e prima oară când o fac, poliţiştii mai încearcă o dată, prin intermediul nostru de această dată, să-i atenţioneze cumva pe clienţii chilipirgii şi, nu-i aşa?, tare inocenţi. Iată cum sună demersul lor.
„Persoanele interesate să cumpere o astfel de maşină să nu contacteze persoane dubioase care oferă astfel de chilipiruri să nu se mai încânte şi să nu mai cumpere autovehicule care nu prezintă garanţia legalităţii provenienţei, pentru că actele de provenienţă, dacă nu sunt false, sigur nu sunt complete. Şi dacă, tot vor să se încurce cu aşa ceva, măcar să solicite date despre maşinile respective, la service-uri autorizate, la Registrul Auto Român, cu privire la caracteristicile autovehiculelor; să cântărească măcar un pic între preţul normal de piaţă al unei asemenea maşini şi preţul cu care o achiziţionează, pentru că o maşină din asta, chiar dacă e la mâna a doua, în niciun caz nu poate costa doar două-trei mii de euro.
Asta şi pentru că buna-credinţă nu rezistă în faţa probatoriului. Cu alte cuvinte, nu te mai poţi ascunde sub eticheta de cumpărător de bună-credinţă când cumperi o astfel de maşină la un astfel de preţ. În aceste cazuri, noi confiscăm maşina, iar cumpărătorii se judecă apoi, dar, de cele mai multe ori, rămân şi fără maşină, şi cu banii luaţi.
Mai mult, dacă la cumpărare li se oferă doar o cheie de contact, aceasta poate constitui un prim semn de întrebare, pentru că ar trebui, de fapt, să primească două chei originale.”
Nu mai e nimic de spus în afara de… avizul de rigoare către amatori!
