Comisarul şef Fănel Aramă a fost şi el şef al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Galaţi. Acum, prin forţa împrejurărilor, este adjunct al comandantului Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră Galaţi. Iată, în cele ce urmează, cum a făcut Fănel Aramă pasul către Poliţia de Frontieră.
- Cum aţi ajuns poliţist de frontieră?
- În 2007, ajunsesem la comanda IJP Galaţi, în urma unui concurs, şi venisem aici de pe funcţia de adjunct al şefului IJP Brăila, cu intenţia de a-mi folosi experienţa acumulată, pe o funcţie superioară.
- Aţi beneficiat şi de o susţinere politică?
- Nu, în niciun caz, mai ales că eu nici nu cunoşteam pe nimeni la Galaţi. În plus, la data respectivă, Galaţiul avea doi miniştri secretari de stat în Ministerul de Interne (Victor Paul Dobre şi Mircea Toader). Imediat după ce am primit rezultatul examenului, am fost trimis să-l informez şi pe domnul Mihai Capră, cel care deţinea funcţia de prefect al Galaţiului în acel moment. Aceasta a fost toată legătura mea cu politicul atunci. Nu se ajunsese la o imixtiune directă a politicului în Poliţie.
Am început munca la Galaţi. La Bucureşti, la IGP s-au mai schimbat şefi (Gheorghe Popa, Petre Tobă), cu care n-am avut probleme, activitatea de la Galaţi fiind bine apreciată, deşi, vă amintiţi, am avut şi noi un caz precum cel de la Neamţ – asasinarea lui Marian Ivan, considerat a fi un interlop. Deci, nu de fiecare dată când moare un interlop se lasă cu destituiri.
Dar, după un timp, mai ales după alegerile locale, s-a ascuţit lupta pentru putere politică, una din ţinte devenind şi Poliţia. Au început, deci, să fie împărţite pe criterii politice şi puterile statului de drept, evident, şi Poliţia Română, adică acea structură în care se instrumentau dosare penale mai uşoare sau mai grele, fiecare lider politic local având interesul să aibă Poliţia de partea sa.
La mine s-a văzut foarte bine acest lucru în iulie 2009 când am fost chemat la M.I.. Acolo, un director (comisarul şef Rotaru) din cadrul Corpului de Control al ministrului mi-a solicitat, diplomatic, să plec de la conducerea IJP Galaţi şi să-mi caut alt loc de muncă.
Nu mi s-a adus niciun fel de învinuire, situaţia de la Galaţi fiind mulţumitoare, dar asta în condiţiile în care judeţul acesta e tot timpul pe primele locuri în privinţa ratei criminalităţii. Indirect, mi s-a transmis mesajul domnului ministru Dan Nica de a-mi părăsi postul, oferindu-mi-se funcţia de adjunct al şefului IJP Brăila, adică acolo de unde fusesem promovat în urmă cu doi ani şi patru luni.
Normal, am avut şi eu onoarea mea şi nu am vrut să mă întorc pe funcţia de pe care plecasem ca şi cum aş fi pierdut războiul cu infractorii din judeţul Galaţi. Am solicitat să mi se ofere un post conform pregătirii mele, dar am fost „trimis la plimbare”, să-l găsesc singur şi în termen de 24 de ore.
- Cum aţi recepţionat această somaţie?
- Simţeam că îmi era afectată imaginea, am plecat imediat la Bucureşti şi am intrat la chestorul Petre Tobă, care m-a ascultat, dar care nu mi-a oferit nicio soluţie. Ştiam de postul acesta de la IJPF Galaţi, l-am sunat pe domnul comisar şef Didel Bădărău, cu care colaborasem şi până atunci, şi am obţinut acceptul de a lucra aici. Am reintrat la chestorul Petre Tobă, care mi-a cerut să fac raport de mutare la cerere.
Pe la ora 15,00 am avut o cădere, un atac de panică, dar am ajuns la Galaţi şi m-am internat la Spitalul Militar, la cardiologie. Mă frământam şi mă consumam enorm; în timp ce eu fusesem chemat să părăsesc postul, un adjunct de-al meu, Marius Dobrea, fusese chemat să fie avansat exact în Corpul de control al ministrului.
A doua zi, nu m-am dus la spital şi am venit la serviciu, unde mi s-a solicitat insistent să fac acea cerere de transfer. Am trimis-o până la urmă pe fax şi nu ştiu nici acum cine a semnat-o.
În aceeaşi zi, domnul Dan Nica a dispus eliberarea din funcţie şi împuternicirea la comanda IJP Galaţi a domnului Daniel Miron. Atunci am înţeles şi eu că, din punct de vedere politic, nu mai eram dorit la cârma IJP Galaţi.
M-am resemnat şi mi-am văzut de treabă, nu am mai insistat în niciun fel. Până la urmă nimeni nu e bătut în cuie pe o funcţie de şef de inspectorat de poliţie. N-am dorit niciodată să fiu acceptat cu forţa.
Am coborât vertiginos şi la cuantumul salariului, dar eu în Poliţie nu muncesc neapărat pentru bani; cât câştig, atât consum şi gata, ştiu să mă abţin.
- Cum e aici, la IJPF Galaţi?
- Atmosfera de lucru de aici îmi oferă un mediu propice pentru o persoană care încearcă să ajungă cu onoare la vârsta de pensionare (Fănel Aramă n-are decât 49 de ani şi până la 58 mai e ceva cale…).
- Imixtiunea politicului în Poliţie afectează activitatea acestui domeniu?
- Da, cum aţi văzut şi din cele întâmplate la Neamţ, poliţiştii de rând, ca să spun aşa, apreciază activitatea şefilor atât timp cât aceştia sunt pe funcţie, când nu li se aduc tot felul de critici…
În mandatul meu la IJP Galaţi, cam după un an şi jumătate de la instalare, se ajunsese atât de departe încât mi s-a cerut cu insistenţă să schimb inclusiv unii şefi de post sau chiar simpli agenţi de poliţie rutieră, care, probabil, prin activitatea lor, i-au supărat pe unii domni cu funcţii importante. Lucrul acesta se observa cel mai bine în comune, unde primarii îşi aveau rolul lor politic.
Personal n-am ţinut niciodată cont de această imixtiune şi chiar dacă am schimbat nişte poliţişti din funcţie am făcut-o numai pentru anumite acte de indisciplină.
După cum vedeţi, imixtiunea, mai mult sau mai puţin dură, a politicului în structurile Ministerului de Interne, nu e doar o vorbă-n vânt!
