Galaţiul este campion la numărul de cadavre cu identitate necunoscută, asta şi datorită poziţionării geografice, între trei ape curgătoare. 76 de morţi fără nume figurează în statisticile poliţiei gălăţene, circa jumătate fiind pescuiţi din Dunăre. În toate cazurile, autorităţile au procedat la înhumare şi nu de puţine ori, susţin poliţiştii, la uşa Biroului Urmăriri au bătut persoane care i-au recunoscut în dosare pe cei dragi, daţi dispăruţi şi găsiţi morţi. De prea puţine ori însă i-au şi revendicat.
"De obicei, chiar dacă îşi recunosc apropiaţii printre cadavrele pe care noi le prezentăm spre recunoaştere, refuză de frică ca nu cumva să îi punem să plătească ceva. Trebuie să duci o întreagă muncă de lămurire să le explici că nu trebuie niciun ban, că Primăria l-a înmormântat, dar că trebuie să aflăm ce e cu el ca să rezolvăm din punct de vedere administrativ, că omul ăla are o cruce pe care nu scrie nimic", punctează ag.şef Mihăiţă Mărgian din cadrul Biroului Urmării.
Revendicaţi pentru moştenire
La limita dintre comic şi morbid este situaţia oamenilor care vin la Poliţie pentru că vor să revendice moştenirea unei rude dispărute, despre care nu ştiu dacă mai trăieşte. "Am avut trei familii care erau dispuse să ia orice mort. Au văzut că procedura la Judecătorie pentru declararea dispariţiei e de durată şi atunci vin la noi să îşi ia un mort. Sunt puţini cei care fac lucrul temeinic, să meargă să facă declararea judecătorească a dispariţiei şi mai apoi a morţii. Cu toate acestea, aceste demersuri în instanţă nu ne scutesc pe noi de verificări. Noi rămânem tot 30 de ani cu cazul", completează reprezentantul IPJ Galaţi.
