Odată cu decesul persoanei fizice, asistăm la o transmisiune patrimonială care operează, mortis causa, de la defunct către succesibilii săi. Această transmisiune are loc de plin drept, în temeiul legii (art. 953 Cod civil, art. 1114 Cod civil, art. 557 Cod civil).
În ciuda acestui mod ,,automat” de operare a transmisiunii patrimoniale pentru cauză de moarte, ea nu are caracter obligatoriu şi nici definitiv pentru că succesibilii beneficiază de un drept de a opta, de a alege între a primi patrimoniul succesoral sau a se lepăda de el.
Dreptul de opţiune succesorală este acel drept subiectiv civil cu caracter potestativ, născut odată cu deschiderea moştenirii, dar nefăcând parte din patrimoniul succesoral, care conferă titularilor săi dreptul de a alege, printr-un act unilateral de voinţă îndeplinit într-un anumit termen, între a accepta o moştenire sau a renunţa la ea, prin aceasta consolidând sau desfiiţând titlul de moştenitor, cu efect retroactiv. Acceptarea şi renunţarea la moştenire Acceptarea moştenirii este consolidarea cu efect retroactiv a calităţii de succesor.
Patrimoniul care a aparţinut defunctului se va transmite, în tot sau în parte, către acceptant (art. 1114 Cod civil). Renunţarea la moştenire este varianta opţiunii în urma căreia cel care a renunţat "este considerat că nu a fost niciodată moştenitor", în virtutea dispoziţiilor art. 1121 alin. (1) Cod civil.
Atâta timp cât moştenirea nu este deschisă, dreptul de opţiune nu există pentru că naşterea sa este legată de faptul juridic al morţii persoanei. Dreptul propriu al succesibililor nu se confundă cu patrimoniul transmis prin moştenire, se naşte direct în patrimoniul respectivilor succesibili, ca afect al deschiderii moştenirii, cu scopul precis de a servi la stabilirea viitorului titular al patrimoniului succesoral.
Fiecărui succesibil i se va recunoaşte posibilitatea de a alege între cele două variante legale, adică va putea accepta moştenirea sau va putea renunţa la ea, la libera sa apreciere. Atât acceptarea moştenirii, cât şi renunţarea la moştenire nu vor putea avea alt obiect decât întregul patrimoniu succesoral, cu activ şi pasiv, determinând fie transmisiunea acestui patrimoniu cu efect retroactiv, încă de la momentul deschiderii moştenirii, fie determinarea pierderii calităţii de moştenitor.
Succesibilul este persoana aflată în situaţia de a exercita dreptul de opţiune, trebuind să îndeplinească în mod cumulativ cele trei condiţii generale ale dreptului de moştenire: să aibă capacitatea de a moşteni / să aibă vocaţie succesorală / să nu fie nedemnă de a moşteni. (va urma)
