Curier juridic – Restituirea cheltuielilor cu formarea profesională

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Doamna Veronica Neculai ne întreabă când este obligat salariatul să restituie cheltuielile de formare profesională? „Şeful meu mi-a plătit nişte cursuri de formare. Vreau să îmi dau demisia, să plec la o altă firmă, dar şeful  m-a anunţat că legea nu îmi permite aşa ceva decât dacă îi restitui banii pe care i-a plătit pentru mine. Poate pretinde aşa ceva?”, ne întreabă cititoarea noastră. 

Din coroborarea art. 193 si art. 195 cu art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Codul muncii reiese ca salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională, în baza unui act adiţional încheiat în acest sens, doar în următoarele condiţii ce se cer a fi îndeplinite cumulativ:

- participarea la cursul sau stagiul de formare profesională a fost iniţiată de către angajator şi a avut o durată mai mare de 60 de zile;

- această participare a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă mai mare de 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrală din activitate;

- toate cheltuielile ocazionate de această participare au fost suportate de către angajator.

Interdicţia încetării contractului individual de muncă din iniţiativa salariatului trebuie înţeleasă în sensul că nerespectarea de către salariat a obligaţiei de mai sus determină restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesionala, proporţional cu perioada nelucrată din durata stabilită conform actului adiţional.

Audierea unui minor

Doamna Geta Carp ne întreabă cum se audiază în instanţă un copil care a împlinit 10 ani şi cine asistă la audiere? „Aş vrea să ştiu dacă părinţii pot asista la audiere? Părinţii sunt divorţaţi şi copilul a fost dat tatălui, iar acum mama vrea să deschidă proces de reîncredinţare”, ne scrie doamna Geta.

Minorul poate fi audiat de instanţă chiar înainte de împlinirea vârstei de 10 ani, însă, chiar şi având această vârstă împlinită, se consideră că prezenţa anumitor persoane (chiar a persoanelor apropiate, a rudelor, a părinţilor) ar putea exercita o presiune inhibitivă asupra acestuia, o anumită influenţă, astfel încât realitatea ar putea fi denaturată.

Ideea este că minorii pot fi audiaţi în camera de consiliu, fără a fi prezenţi părinţii (aici depinde de judecătorul care face audierea). După vârsta de 10 ani, minorii trebuie să fie audiaţi, dar aceasta nu înseamnă că judecătorul va ţine cont în proporţie de 100% de opinia şi alegerea sa.

Altfel spus, se procedează la audierea minorului, dar instanţa nu va dispune încredinţarea/reîncredinţarea copilului către un părinte doar în baza celor declarate de copil.

Citit 1852 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.