La Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, nemulţumirile procurorilor persistă şi pentru că salariile lor sunt în continuare mai mici, plus că în noua grilă ele sunt net sub cele ale unor magistraţi sau procurori de la centru.
„Niciodată n-a fost aşa, precizează procurorul general Dinu Gâlcă (foto). Diferenţa e nejustificat de mare. Până acum diferenţa dintre aceşti coeficienţi şi cei de la centru era minimă. Eu, ca procuror general de curte de apel, aveam salariul cât un procuror şef de secţie de la Parchetul General, acum eu am coeficientul 9, iar un procuror simplu de la Parchetul General – 11,20”.
„Vreau să se înţeleagă bine că militez doar pentru reducerea diferenţei dintre salariile magistraţilor de la curţile de apel, ale procurorilor de pe lângă acestea şi dintre cele ale magistraţilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Altfel, nu-i aşa?, s-ar putea acredita ideea că puterea judecătorească ar fi numai Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul General. Ce, noi suntem procurori şi judecători doar pe jumătate?”
„Ideea e că trebuie să se păstreze o diferenţă care ţine de locul de muncă, de vechime, dar această diferenţă să nu fie discriminatorie! Per total, după noua lege a salarizării în Justiţie, salariile vor fi mai mici dar nu şi la magistraţii de… sus”.
„Ni s-a promis că vom avea salariile pe care ar fi trebuit să le avem după legislaţia veche, începând cu data de 1 ianuarie 2010, deşi în prezent magistraţii au salariile înjumătăţite. Motivaţia conform căreia «nu sunt bani» e facilă şi incorectă. În plus, nu ni s-au dat restanţele obţinute prin hotărâri judecătoreşti. Nu ni s-au dat şi nici nu sunt speranţe, deşi există o hotărâre de guvern care eşalonează plata acestora către magistraţi, pe parcursul a trei ani, începând din 2010”.
„Avem însă exemplul celorlalte categorii socio-profesionale, care, la fel, în virtutea unor ordonanţe de urgenţă ar fi trebuit să primească astfel de restanţe până în octombrie 2009, ceea ce nu se întrevede a se îndeplini. E clar, nu avem nici speranţe în acest sens.”
Exemplul altora
„Dacă tot suntem învăţaţi să facem în aşa fel încât să ajungem din urmă ţările din UE, ar trebui ca şi în domeniul salarizării în Justiţie să se procedeze la fel. În astfel de ţări, nimeni nu se miră că un magistrat are salariul mai mare decât un preşedinte de ţară şi niciun magistrat nu este întrebat de ce are salariul mai mare ca un dulgher, de exemplu. De ce? Pentru că în acele ţări, toate lucrurile sunt bine stabilite; într-o societate democratică toate acestea sunt explicate de cei care au obligaţia să o facă şi toate sunt înţelese aşa cum trebuie de societate”.
„Magistraţii nu-şi doresc să lupte cu nicio categorie socio-profesională şi asigură societatea că respectă toate profesiile deopotrivă, asigurând în acelaşi timp că nu vor pretinde nimic mai mult decât drepturile conferite de lege. Dar, la videoconferinţa de luni ni s-a promis doar că vom avea în continuare salariile actuale, care însă nu vor mai creşte în următorii cinci ani. Nu este clară nici problema sporurilor de 50 la sută pentru stres şi de 15 la sută pentru confidenţialitate”.
„Nu suntem absurzi, dar salarizarea trebuie să fie onorabilă! Deocamdată, nu suntem siguri de nimic, totul a rămas ca-n tren. Nu ne rămâne decât să vedem în ce formă va ieşi faimoasa lege din Parlament. Toţi magistraţii din ţară au invocat la videoconferinţă adevărul că nimeni nu ştie dacă şi ce amendamente au fost prinse în acel aşa-zis ultim proiect de lege. Discutăm în continuare în necunoştinţă de cauză.”
Lucrăm cu legi proaste
„În rest, noi lucrăm în dosare, audiem etc. Protestul a îmbrăcat doar un aspect formal. Doar nu ţinem audienţe şi suntem tăcuţi faţă de toate celelalte instituţii. Îi sprijinim şi în acest fel, în continuare, pe colegii noştri judecători”.
„Vreau să ştiţi, mai precizat Dinu Gâlcă, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, că nu ne este indiferentă soarta justiţiabililor noştri. Tocmai de aceea vrem să ne înţelegem şi să fim înţeleşi. Dorim ca legislaţia să fie aplicată rapid, iar normele procedurale să conducă la accelerarea soluţionării corecte a cauzelor”.
„Aşa cum s-a mai spus şi la nivelul Asociaţiei Magistraţilor din România, la CEDO n-am fost sancţionaţi pentru proasta aplicare a legii, ci pentru dispoziţiile greşite cuprinse în legile româneşti, pentru legi proaste cu alte cuvinte. 80 la sută dintre soluţiile CEDO sunt de această manieră. Cum se ştie, dreptul de proprietate a fost încorsetat de-a lungul timpului în funcţie de interesele celor care au fost la putere, iar magistraţii au fost obligaţi să aplice legile, indiferent dacă acestea au fost bune sau proaste. Repet, nu vrem să se acrediteze ideea că protestăm numai pentru salarii. De altfel, aceleaşi condiţii sunt valabile şi pentru grefierii noştri, şi salariile lor vor fi blocate pentru următorii cinci ani.”
