mai am vro câțiva pași până ajung unde începe cercul înc-o dată și unde TOTUL stă-ntr-un ABSOLUT mai alb, mai negru, fără nici o pată   unde nimic nu are ÎNAPOI, unde nimic nu are ÎNAINTE și-unde nu știu că n-are rost să știu măcar aceste câteva cuvinte   mai am un pas, și nici măcar un pas, și mă primește înc-o încercare de-a suferi și de a fi convins că niciodată SUFLETUL NU MOARE   iată, se-ntâmplă, gata, am ajuns: AICI e-ACOLO și ACUM e-ATUNCEA – pat ...

Sigur că da! Când am ajuns la apă, nu numai că a izbucnit ca o lumină în întuneric, ori ca un întuneric în lumină, dar s-a şi auzit un fel de plâns care a umplut ograda şi grădina şi văzduhul şi mirarea celor făcători de fântâni! Chiar şi Luna, imediat, s-a făcut plină, uite-aşa, să nu se scalde goală, pentru prima oară, în limpedele triumfător şi răcoros! Şi făcătorii de fântâni au cinstit sfârşitul celei mai frumoase munci din lume, dar şi începutul ape ...

!de la câine, nici un latră.../ bate vântul în cuvânt - dumnezeule de piatră,/ plângi şi tu din când în când! !ce departe e acasă/ când nu pot să mai ajung - dumnezeule, mai lasă/ fulger pentru ochiul stâng! !nici o ştire în ziare:/ cumpăr dioptrii "Homer" - dumnezeule, pe oare/ unde umbli fără cer!? !de la tata, nici o veste.../ de la mama, nici un semn - dumnezeul, dacă este,/ este dumnezeu de lemn! !de la mine, ce se ştie.../ se mai poate chiar acum - în adân ...

Să-mi fie ruşine obrazului! Cer iertare! Prezint scuze! Aştept pedeapsă! De ce toate acestea? Foarte simplu: nu ţi-am mai scris de multă vreme! De foarte multă vreme n-am mai scufundat condeiu-n călimară, n-am mai aşternut vro două cuvinte pe coala de hârtie docilă şi răbdătoare. Şi albă. De fapt, dacă aş fi vrut cu tot dinadinsul, aş fi putut să-ţi scriu şi pe o coală neagră. Cu cretă albă pe o coală neagră aş fi putut să-ţi scriu, dacă n-ar fi fost sfânta Len ...

Un tăciune şi-un cărbune:/ Afrodito, ieşi din mare!... floarea-soarelui apune,/ floarea-soarelui răsare! Ieşi din mare cât mai ţine/ vremea asta foarte bună: azi şi mâine, oare cine/ mai urmează să apună? Niciodată nu se ştie/ cine (azi) va să răsară: sângele în păpădie/ stă să-ngheţe şi să moară, stă să moară cântu-n liră,/ cri(cuirea)-n greieri care bat în poartă şi se miră.../ mi se suie pe picioare!... Cine vine să întrebe/ de Orpheus ce mai face? Hade ...

"Vezi orizontul? E ăla din vârful dealului. Nu se vede, însă-i acolo. Vezi unde-i acolo? Pe fiecare vârf se află câte un orizont, deşi nu se vede. Tu vrei să ai orizontul de pe dealul Ciorii, mai aproape, sau orizontul de pe dealul Ciutei, mai departe? Dacă alegi orizontul apropiat, crezi că poţi să ajungi mai repede la el, nu? E o minciună gogonată. Şi ştiu că ai fost de multe ori pe culmea Ciorii. Ai găsit orizontul acolo? Nu l-ai găsit. Ai fost şi pe culmea Ciutei. Şi ni ...

o, doamne, câţi fluturi de lampă/ aşteaptă pornirea luminii -nu au nici astâmpăr, nici foame,/ nici sete, nici somn, nici răbdare,nici milă nu au şi nici teamă,/ nimica nu-i poate întoarcedin visul şi gândul şi zborul/ spre moartea cea mică sau mare !!!nu cred că există vro altă/ mai mare izbândă cum ceastăpândire, cum ceastă năvală,/ cum ceastă-ncercare divină -o, doamne, primeşte-mi ofranda - / primesc şi înalţ mulţumirecă sunt printre fluturi de lampă/ şi s ...

"Când te însori, dacă te însori, trebuie să ai mare grijă, trebuie să fii foarte atent. Drumul căsătoriei se află foarte lung şi foarte greu. Deşi ţi se pare scurt şi uşor, nu-i deloc aşa. Deşi tu crezi şi zici că, strâmb fiind, are mai mult farmec, te înşeli. Drumul acesta nu-i colnic, nu-i cărare prin lanul de secară, nu-i potecă prin liziera cu ghiocei. De când e lumea şi pământul, acest drum se află foarte întortocheat, plin cu obstacole de tot felul, plin cu s ...

orbecăieli savante-n percepţii fără noimă sfărâmă orice visuri şi orice perspectivă, înaltul se coboară, adâncul se ridică - rămâne numai lustru şi numai împotrivă (!) o suprafaţă-ngustă, anostă, deşucheată desparte lumea-n două bulucuri: marghioleală şi straşnică prosti(r)e... dar nu-i vreo câştigare - deosebirea-i mică, infinitezimală (!) şi ce mai tevatură şi năclăială-n toate - preţul de cost rânjeşte, ne dă cu tifla, zbiară: lăsaţi orice nă ...

Cu zeci de mii de flecari cocoţaţi pe capra schilavă a Republicii (noastre) Capitaliste, cu mii şi mii de iresponsabili ajunşi amploiaţi în instituţii, la drumul mic şi la drumul mare, seriozitatea naţională românească începe/a început de mult să-şi dea duhul. Corectitudinii i se zbate coliva-n piept, şi moralitatea are deja sufletul prin tindă. Putem spune cu aprigă sinceritate că statul de strâmb şi-a intrat în drepturi, taie şi spânzură, beleşte şi umblă în măr ...