ZACE FRIGU-N SUFLET CA-NTR-O MONASTIRE, intră noaptea-n mine ca o maică-n schit - nu am nici o veste despre nemurire, peste prag îmi trece tot ce n-am iubit !!! unde-o fi paingul cel de-odinioară ??? cred că nu mai are lacrimi şi s-a dus tocmai lângă steaua mea rămasă chioară, fără vorovire, miros şi auz !!! mi se face dorul margini de icoană, gândul mi se face frunză de pelin - fulgul înveleşte toamna peste geană, păsările pleacă, păsările vin !!! unul câte unul trec a ...

Sigur că da!... Cum să mă uit în oglindă şi să (nu)-l văd pe acela care a făcut cele mai multe obrăznicii copilăreşti?... şi să nu crăp de ruşine?... şi să nu-i cer Mamei nici o pedepsire exemplară?... şi să mă mai şi fălesc - pe la horă, pe la moară, pe la gară, pe la joacă, pe la şcoală - ce măreţ şi viteaz şi deştept şi important sunt sub copacul unei păsări, în faţa unui viţel, în fundul râpii, în lucernă, în tutun, în păpuşoi, în dorul lelei ...

o, doamne, câţi fluturi de lampă aşteaptă pornirea luminii - nu au nici astâmpăr, nici foame, nici sete, nici somn, nici răbdare, nici milă nu au şi nici teamă, nimica nu-i poate întoarce din visul şi gândul şi zborul spre moartea cea mică sau mare !!! nu cred că există vro altă mai mare izbândă cum ceastă pândire, cum ceastă năvală, cum ceastă-ncercare divină - o, doamne, primeşte-mi ofranda - primesc şi înalţ mulţumire că sunt printre fluturi de lampă şi str ...

Gândurile mele pentru această Alcătuire erau atât de puternice şi impresionante, încât se materializau, puteau fi atinse, puteau fi văzute mergând, puteau fi auzite plângând, puteau fi strânse în  buchete, în poloage, în snopi, puteau fi surprinse pe cărăruia dinspre Acasă şi Dumnezeu, dinspre Dumnezeu şi Acasă! Gândurile sale pentru mine erau atât de puternice şi impresionante, încât se întrupau, încât se transformau în argumente fizice-chimice pipăibile, invinci ...

DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de ATUNCI şi mi te-aduce-n cea din urmă oară !!! poate se-ndură trenul de ATUNCI şi nu mai trece fără să oprească, aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească !!! până ATUNCI, când trenul de ATUNCI va să-mi asculte ceastă ru ...

Da... chiar Acum sunt chiar Aici, lângă pârleazul tău dinspre Răsărit! Sunt şi te aştept cu caietul de dictando! Şi cu Sufletul pe dinafară! Şi cu Inima la gât! Şi văd că nu mai vii! Sau mi se pare? Cum să te văd, dacă-i noapte? Cum să te văd când o Steauă perpendiculară îmi orbeşte cărarea/traiectoria uitării înspre odaia din care trebuie să ieşi? Chiar în seara/noaptea aceasta ţi-ai găsit (şi tu) să-ţi dai Steaua mai tare? E-atâta lumină, încât nici noap ...

Uitaţi-vă la Cer, uitaţi-vă la Pământ pentru că numai AŞA se vede şi se aude ce şi cum Scrie la Carte, numai AŞA se înţelege morfologia şi sintaxa Iubirii - ŞI AŞA MAI DEPARTE !!! Mereu amintiţi-vă că Azi a fost Mâine, că Mâine o să fie un simplu Ieri al Uitării, că totul se Aprinde şi Arde după cum ştie şi vrea Roaba lui Dumnezeu, Lumina - ŞI AŞA MAI DEPARTE !!! Uitaţi-vă la Părinţi, uitaţi-vă la Copii fiindcă ei sunt Firul dintre Alfa şi Omega, dintre Par ...

Deseară - [când noaptea se gândeşte să înceapă să se pregătească să-i determine pe toţi muritorii şi nemuritorii serioşi să se înfăşoare/desfăşoare sub acoperirea întunericului... când Luna nouă sau veche sau plină sau goală sau dreaptă sau în/frântă sau galbenă sau movă sau singură sau de miere sau de fiere sau cu pământeni deştepţi în cârcă e gata-gata să-şi părăsească orbita şi să-şi caute alta mai sigură, în apropierea altui fel de rotund... c ...

S-APROPIE LUMINA DE-NTUNERIC, mersul de stat şi funia de par - eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău - cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău cenuşa se aşterne ca uitarea pe orice loc şi timp şi orice mod - dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt - atât a mai rămas d ...

După discursul răscolitor de la comemorarea distinsei sale răposate Maria, nea Costică Prăpăd n-a mai putut să se abţină şi ne-a „dat” câte două lacrimi pentru fiecare, aşa, să se „vadă” că omu-i chiar „legat” de „jumătatea” lui! Şi, mai ales, să se priceapă că nu există „dezlegare” decât la nivel imaginar, decât în mintea celor „instruiţi” prin „metode/principii” de „netezire” în balamuc, adică în tot ce se-ntâmplă zilnic, pe lumin� ...