Oameni şi şoareci

Oameni şi şoareci
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Prea repede

Prea multe lucruri de trăit! Şi într-un singur an! …sau, mai corect, în vreo jumătate de an în care nu am obosit să iubesc, să accept, să trădez, să mă întorc, să încerc, să regret, să greşesc, să re-încerc, să visez, să mă îndrăgostesc, să îmi treacă, să flirtez, să iubesc, să sar peste sex (sau nu) şi să reiau al dracului de intens toată nebunia.

Nu regret, deşi, ca să îmi citez cel mai bun prieten, problema mea ar fi că îi găsesc prea repede.

Do not!

Să nu trişezi – iată regula de aur. Ok, iubeşti, atunci spui. Public, deschis şi asumat, aşa, cum fac toţi fraierii care iubesc banal şi cu toate cărţile pe masă.

Dacă eşti însurat şi totuşi îmi faci capul mare, fă bine şi alege urgent: nevasta care tropăie prin bucătărie şi face lecţii cu plodul sau traiul cu „nenorocita”.

Iată şi secretul: chiar dacă nu câştigă, nevasta trebuie ajutată, că până şi pe amantă o lasă nervii de atâta dor de copil cât trebuie să înghită.

„Să plece!”

Aveam o prietenă care trebuia să facă frumos de câte ori „iubitul” ce veşnic însurat îşi scotea plozii în parc. Conveneam amândouă că îngeraşii lui cei stupizi nu aveau nici o vină că erau făcuţi cu „aia”, dar, Doamne, tâmpiţi mai sunt copiii ăştia.

„Auzi, deci bine că nu se însoară cu mine, că nu există internat în România la care să-i dau. Direct pentru Elveţia îi împachetez”, îmi mărturisea femeia oful, în timp ce îşi înfăşura intenţiile de maşteră scârboasă în destinaţii de cinci stele.

Pfuuu, ce verighetă frumoasă ai…

De ce ne pierdem vremea cu ei? Revistele de specialitate zic – numai proastele scriu acolo, trust me! – că cică e comod să ai relaţii cu un bărbat însurat. Că te iubeşte, dar nu ridică pretenţii, se duce în drumul lui acasă, nu te încurcă. Vezi să nu, cu alte cuvinte.

Păţite sau nu, toate femeile se întâlnesc măcar o dată în viaţă cu tentaţia celui care se joacă cu verigheta în pauza de masă. Refuzăm dacă avem minţile la noi, ne zvârcolim apoi trei zile prin cearceafuri şi ne vedem dracului de viaţă.

Sau nu, şi atunci să vezi cum îţi iese comoditatea prin ochi, printre lacrimi, jurăminte, asigurări de iubire şi fixatul mobilului cât timp el linişteşte consoarta. Brrr.

Iaurt cu lacăt versuri bărbaţi slobozi

Spiritele înalte zic că nu contează. Că lumea vorbeşte şi nu ai ce-i face. Iar adevărul este oarecum la mijloc – adică lumea nu vorbeşte chiar pe alături, când vorbeşte.

Dar şi da - prostiile, presupunerile, „lasă,-tu,-că-eu-ştiu-mai-bine!” se înghesuie la gurile de caţă mai ceva ca cetăţenii oneşti la promoţie. Evident că ştiu, doar nu credeţi că am ratat ipostaza de bârfitoare cu sămânţa în braţe.

Vorbim cumva de „Să nu furi”? Nici gând, se subînţelege că nu furi borcănelul de iaurt din raft, dar pe vreun bărbat doritor de lecturi pasionale în doi nu poţi să-l umfli în spinare şi să fugi cu el.

Da, poate că proprietatea este garantată prin lege, dar (după cum argumentam zilele trecute) dacă cineva face grădină pe locul în care ai lăsat tu pârloagă, atunci adio, gringo - vorbim de oameni, nu de şoareci.

Ne vedem la lansatul pietrelor, când unora ne intră bârnele în ochi.

Citit 883 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.