Evaluaţi acest articol
(6 voturi)
1 comentariu

Comunicarea presărată cu enorme goluri de cultură şi infatuate vorbe de doi lei ce strâmbă limba română şi o chinuie până în pragul martirajului, întâlnită mai ales printre liceeni, studenţi, şi nu numai, mă contrariază şi intrigă tot mai mult în ultima vreme. Engleza de baltă se întâlneşte frecvent în acest limbaj cu limba română de băltoaca, mai mult sau mai puţin manelistă. Probabil ca, peste o sută de ani, limba vorbită de la Nistru până la Tisa va fi un amestec de engleză dobitoaca cu o esenţială vână de limbă "manelistă".
“Arde“, „cult“ sau „gen“, iată doar câteva dintre cuvintele ale căror sensuri s-au schimbat prin folosirea de către tânăra generaţie. Lingviştii vorbesc despre un proces istoric, sociologii despre unul de apartenenţă culturală.
„Frate, a fost epic, gen, pân-a venit spartul ăla. Faza e că era cam penal băiatu’, şi-o ardea nasol. Măcar respect pentru eveniment, a fost viu, vocalul a fost super tare, a avut atitudine.“ Astfel de aglomerări de cuvinte, aparent aleatorii, sunt folosite frecvent de către tinerii de astăzi. E posibil să nu înţelegeţi nimic din aceste propoziţii, şi nu pentru că respectivele cuvinte n-ar exista în dicţionare, ci pentru că multe dintre ele şi-au schimbat complet sensurile. Iată, epic înseamnă că e minunat, nu că exprimi cine-ştie-ce sentimente în formă de naraţiune, penal îi poţi spune unui nesuferit, nu doar unuia care-a primit o condamnare, iar o persoană care aplică un curriculum vitae nu înseamnă că-l agaţă pe perete, ci că-l trimite angajatorului. Pentru cei mai mulţi dintre tinerii sub 25 de ani, astfel de construcţii lingvistice sunt deja clişee, majoritatea persoanelor pe la 30 de ani au doar câteva dificultăţi de înţelegere, însă unui septuagenar i-ar fi dificil să se comporte natural în cazul în care ar fi samavolnic atras într-o discuţie ce are aceşti parametri.
Totuşi, e acesta un limbaj în sine, e un cod, e începutul schimbării la faţă a limbii române ori sunt doar elementele constitutive ale unui limbaj argotic, deci cuvinte cărora nu trebuie să le dea atenţie decât cei care le folosesc? „Weekend Adevărul“ face o radiografie a denotaţiilor acestor cuvinte folosite în mod frecvent mai ales de către cei care au învăţat caligrafia după ce-au învăţat să folosească mouse-ul şi tastatura. E o discuţie extinsă, avem studii de caz, am vorbit cu lingvişti, profesori, literaţi şi cu artişti. Acest text introductiv are însă doar 1.698 caractere. Adică semne grafice.

Citit 1395 ori Ultima modificare Joi, 02 August 2018 19:34

1 comentariu

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.