"Noi suntem o echipă care ne place să atacăm, care ne place să joace fotbal" (Gheorghe Hagi, 26.07.2018 - Pro TV). Iată, a câta oară, un exemplu de anacolut, în direct, la televizor.
Ce este anacolutul? Este o întrerupere în structura sintactică a unei fraze. O frază ce conține un anacolut începe într-un mod care sugerează o anumită finalizare și continuă printr-o schimbare bruscă a construcției logice, astfel încât cele două fragmente de frază au o legătură sintactică defectuoasă.
De exemplu, fraza "Cine mă caută, nu sunt acasă" conține un anacolut, pentru că începe cu o propoziție subordonată subiectivă, lăsând impresia că urmează informații despre persoana care mă caută, dar continuă cu o propoziție principală care are deja subiectul subînțeles eu.
Uneori, întreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori în cursul frazei.
În general, anacolutul este considerat o greșeală gramaticală și de stil, dar poate fi folosit intenționat în limba literară pentru a obține anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite și gîndirii interioare, apariția lui în scrierile literare sugerează aceste registre retorice. Pe de altă parte, anacoluturile mai sunt folosite în literatură pentru efectul comic pe care îl au și pentru a sugera lipsa de cultură a unor personaje; autorul român I. L. Caragiale a întrebuințat adesea anacolutul în scrierile sale în acest scop.
Pentru cei care nu înțeleg de ce trebuie să învețe fraza, un exercițiu pe text. "Noi suntem o echipă (1) care ne place (2) să atacăm (3), care ne place (4) să joace fotbal (5). Prima propoziție este principală, a doua o atributivă cu regentul "o echipă" (ce fel de echipă?) al cărei subiect nu este "care", ci propoziția nr. 3, o subiectivă (ce ne place? - atacul).
Atunci, elementul de relație, pronumele relativ "care" ce însoțește verbul "a plăcea", care, la rândul lui, se construiește cu pronumele personal în dativ, nu este subiect gramatical. Mai mult, pronumele relativ trebuie să fie însoțit de un verb la persoana a III-a singular. Așadar, este corect "căreia îi place". Apoi toate verbele trebuie să aibă forma de persoana a III-a singular: "căreia îi place".
Este vorba despre o echipă de fotbal. Ce joacă ea? Fotbal! Bănuiesc că jucătorii echipei respective joacă din plăcere… Zicerea de mai sus, în limba română, sună așa: "Noi suntem o echipă căreia îi place să atace, căreia îi place să joace fotbal".
Eu retrag apelativele de "regi", "prinți", "briliante" etc. acelora care nu vorbesc corect limba română. În cazul lor, aceste "demnități" NU FAC BINE LA LIMBĂ!
