O formă de pseudorafinament în exprimare este folosirea cuvântului "subsemnatul" în exprimarea prin viu grai. Interesant este că majoritatea celor care preferă să vorbească aşa fac parte din orăşenime, cu precădere din cea intelectuală. N-o să auziţi niciodată un ţăran vorbind despre sine ca despre "subsemnatul". Dacă nu-i va plăcea să spună "eu", el va avea la dispoziţie sinonime ca "tetea" sau "mandea". Dar în niciun caz "subsemnatul". Acesta din urmă se aude frecvent în mesajele verbale pe care le emit diverşi profesori, scriitori, arhitecţi etc. De ce se întâmplă asta? Fiindcă li se pare că "eu" este o formulă directă şi prea apăsată. "Subsemnatul" ar fi, în logica dumnealor, o formulă catifelată, un fel mai modest de evocare a propriei persoane.
E momentul să spunem că "subsemnatul" în exprimare prin viu grai e un ifos, o fandoseală. Şi o dovadă a lipsei de logică. În dicţionar, "subsemnatul" este persoana care îşi trece numele la începutul unei cereri şi care, la sfârşit, îşi trece semnătura sub textul cererii. Iar cererea este, bineînţeles, scrisă. În scris, folosirea cuvântului "subsemnatul" nu este doar permisă, ci şi obligatorie în formularistica şi în birocraţia de la noi din ţară şi nu numai. Când vorbeşti cu cineva, e preferabil totuşi să renunţi la "subsemnatul" şi să spui simplu "eu".
Atenţie, am spus că "subsemnatul" în exprimarea orală este un ifos şi o fandoseală. Dar n-am spus că e o greşeală. De ce? Fiindcă ultimele ediţii ale dicţionarului admit, într-o paranteză discretă, că "subsemnatul" poate fi folosit în limbajul familiar, cu valoare de pronume personal, inclusiv în exprimările orale. Aşteptând cu emoţie ziua în care dicţionarul va atinge pragul maxim de elasticitate, iar Gramatica Academiei va îngădui în fine dezacordul şi pleonasmul, vă invit să alegeţi. Dacă vă face plăcere să spuneţi "subsemnatul" în loc de "eu" şi dacă vi se pare o formă de umor, sunteţi liberi s-o faceţi. Dacă, în schimb, nu pariaţi doar pe plasticitatea expresiei, ci şi pe logica limbii române, vă propun să scrieţi "subsemnatul" când completaţi o cerere şi să spuneţi "eu" când staţi de vorbă cu cineva. "Eu" nu are nimic infamant sau lipsit de modestie.
Sursa: Radu Paraschivescu - "Pastila de Limbă"
