Piacel Hărăbor are 59 de ani, a studiat chimia şi a lucrat ani la rând în Uzina Cocsochimică. E pasionat de şah, de artă şi de încă ceva. O patimă, cum spune el, care nu îi mai dă pace de opt ani de când a ieşit la pensie.
Inginerul gălăţean continuă astfel să lucreze câte opt ore pe zi, fără concedii şi weekenduri, la goblen. Coase neobosit, încă din zorii zilei, modele inspirate din operele marilor pictori pe care le alege cu exigenţa unui critic de artă.
"La început e hobby, când eşti dispus să rupi ceva din timpul tău pentru o activitate, apoi e pasiune şi apoi patimă. Sunt conştient că goblenul forţează mult vederea, dar mi-am zis să o folosesc la maxim, cât se mai poate, să las ceva în urmă. De când am ieşit la pensie pot să spun că am lăsat un serviciu şi am luat un altul, iar acum lucrez la cel de-al 60-lea model", spune împătimitul cusător.
Piacel Hărăbor a cusut peste 100 de goblenuri, unele în mai multe exemplare pe care le-a dăruit celor apropiaţi. Nu îşi vinde lucrările şi nu are pretenţia că şi-a desăvârşit tehnica de lucru, ci dimpotrivă, mai caută încă mijloace de a aşterne pe pânză nuanţele cele mai potrivite.
Pensionarul gălăţean îşi aminteşte că a ţinut pentru prima dată un ac în mână pe la vârsta de 8 ani, când mama lui, croitoreasă de meserie, avea nevoie de o mână ajutor.
A lucrat până a plecat la liceu, apoi nu a mai folosit instrumentul de cusut o bună bucată de vreme. A tânjit însă totdeauna după pictură, iar goblenul i-a oferit şansa de a-şi aşterne pe pânză măcar iscusinţa şi dragostea pentru culoare.
"Înainte mă limitam la a realiza modelul ales, însă pretenţiile au crescut. Prefer să optez pentru goblenuri care reprezintă imagini ale unor opere renumite şi am simţit nevoia de a verifica dacă respectă sau nu originalul. Am căutat tot felul de surse de documentare, fie albume de pictură, reproduceri în format de vederi sau pe internet.”
„Am analizat fidelitatea cu care sunt redate şi am constat că de multe ori nuanţele se îndepărtau dramatic de original. A trebuit să prelucrez acele modele şi am respectat geometria punctelor, dar am schimbat culorile aţelor. Mai am încă de învăţat şi voi încerca pe viitor să fac goblenuri personalizate, după imagini alese de mine", spune Piacel Hărăbor entuziasmat de ideea de a lucra altele modele decât cele disponibile pe piaţă.
Programul pensionarului gălăţean este unul de-a dreptul uluitor. Se trezeşte o dată cu soarele, fără deşteptător, în jurul orei 5. Are cafeaua făcută cu o seară înainte, ca să nu risipească din timpul de lucru, şi coase ore în şir, între 10 şi 20 centimetri pătraţi pe zi. Îşi ia prima masă la o oră târzie, pe la 16,00, căci altfel nu ar avea spor. După ce termină un goblen face pauză de câte câteva zile fără a-şi lua gândul de la pânzele pe care le-ar mai avea de îmbrăcat.
"Am lucrat cu ani în urmă un goblen de mici dimensiuni, un detaliu după «Ţărăncuţa» lui Grigorescu, care mi-a luat cinci zile. Văzând că l-am terminat relativ uşor mi-a venit o idee: ce-ar fi dacă aş realiza acest goblen ca mărţişor pentru toate doamnele din familie? Mi-ar fi trebuit nouă bucăţi, pe care le-am făcut într-o lună şi ceva", povesteşte Piacel Hărăbor atunci când vine vorba de durata unui goblen.
La pol opus sunt peisajele ample, cu multe culori, pe care le finalizează până şi după un an. Imagini fascinante care îi aseamănă oarecum căminul cu o galerie de artă în mijlocul căreia rămâi uimit de talentul artistului care le-a pictat şi de migala celui care le-a cusut.
Rămâne curiozitatea: cum oare de un bărbat coase goblenuri? "La început m-am ascuns, mi-a fost jenă, nu ştiu de ce. Doar nu furam, nu atentam la drepturile cuiva, nu ştiu de ce am considerat că fac ceva nefiresc şi că ar fi bine să mă ascund. În prima fază nu am spus decât celor apropiaţi, apoi, pe măsură ce m-am informat, am aflat că goblenul este de fapt o artă şi n-am mai ascuns-o", mărturiseşte Piacel Hărăbor.
Pe pagina de internet blogglobgobl.blogspot.com inginerul pensionar şi-a expus toate goblenurile realizate până acum, însoţite de detalii tehnice şi cuvinte frumoase pentru vizitatori. Galeria lui virtuală de goblenuri rămâne permanent deschisă curioşilor sau celor care şi-ar dori un îndrumător care să le călăuzească paşii către imaginile pictate cu acul.
