Pe cursul Dunării, din zona Zătun şi până la Scurta, acolo unde Prutul se întâlneşte cu Dunărea, răsare pe lângă pădurea de sălcii şi plopi şi o pădure de lansete. Ar fi şi păcat să fie altfel când Dunărea ne trece pe sub nas. Mai mult decât atât, acum este una dintre cele mai bune perioade pentru pescuitul la somn.
După o vară întreagă în care apa fluviului a tot scăzut şi crescut, acum pare a fi momentul să încercăm să scoatem la mal monstrul cu mustăţi. Fără pretenţia de a oferi reţete ideale, vom vorbi despre câteva lucruri care trebuie ştiute înainte de a pleca de acasă cu gândul că a sosit momentul marii izbânzi.
Dacă pescuiţi de pe mal este nevoie de fir ceva mai gros (0,5 – 0,6) plumb de 100 de grame pe fir cu un singur opritor făcut în aşa fel încât să nu existe noduri şi un singur cârlig mare, legat în capăt.
În ceea ce priveşte momeala, părerile sunt împărţite. Din propria experienţă pot spune că reţeta cu maţe de macrou în cârlig dă cele mai bune rezultate, asta deşi am auzit, trăgând cu urechea la unii pescari ce îşi atribuiau o vastă experienţă (lucrul acesta nu l-am putut verifica), că sunt doar anumite zone în care somnul poate fi păcălit astfel. Pentru că maţele sunt destul de greu de procurat se poate încerca prin metodele clasice.
Aşadar, cu lipitoare de pământ, coropişniţă sau râmă neagră în cârlig rezultatele pot fi destul de bune, sau măcar mulţumitoare.
Mare atenţie la praguri şi agăţători, pentru că de cele mai multe ori lucrul acesta poate face diferenţa.
În ceea ce mă priveşte, zilele de sfârşit de săptămână pierdute anul acesta pe malul Dunării în aşteptarea zdrăngănitului de clopoţel au fost modest răsplătite, uneori cu somn, alteori cu somn uşor.
Un pescar cinstit trebuie însă să ştie că mersul la pescuit nu e acelaşi lucru cu mersul la pescărie. Aşa că „Fir întins!”!
