* Este singurul student din generaţia lui care a absolvit două specializări, ambele „cu onoruri” *
Codrin este pentru mine eroul unei poveşti pe care aş putea-o spune copilului meu în fiecare seară. Îl ştiu de pe vremea când era licean şi devenise colaborator al ziarului nostru.
Deşi uneori m-a necăjit cu teribilismul său, specific adolescenţilor deştepţi, l-am admirat întotdeauna pentru ambiţia, perseverenţa şi capacitatea sa de a face faţă tuturor provocărilor. L-am urmărit de multe ori ridicându-se de acolo de unde pierduse bătălia şi pornind mai departe.
Jumătate din Europa pe cont propriu
Mereu mi-a întărit convingerea că va ajunge departe, deşi viaţa sa nu a fost una deloc uşoară. A făcut şi greşeli copilăreşti, pentru care a trebuit să plătească mai mult decât a fost necesar. Asta pentru că, probabil, nu s-a scăldat în şansa de a fi copilul unei familii de bani gata. A fost crescut doar de mama sa, pe vremea aceea profesoară, în prezent directoarea Grupului Şcolar „Erermia Grigorescu” din Tg. Bujor.
Dar toate acestea au avut şi un revers al medaliei, pentru că l-au ajutat să ajungă acolo unde este astăzi. A făcut sacrificii, dar rezultatele n-au întârziat să apară chiar din timpul liceului.
Uneori aveam senzaţia că pentru el ziua nu avea tot 24 de ore. Învăţa bine la CNVA, a fost olimpic la naţionala de istorie, era aproape zilnic la job-ul său de la ziar, iar în timpul care-i mai rămânea naviga pe internet şi selecta diverse proiecte pe care le iniţa şi prin intermediul cărora a fost capabil să viziteze mai bine de jumătate din Europa, dincolo de prestigiul pe care l-a adus Galaţiului, şi CNVA-ului şi Colegiului Naţional „C. Negri” - unde a fost nevoit să-şi finalizeze studiile liceale. Pentru toate acestea, deşi a muncit enorm, nu a părut niciodată că ar fi făcut prea mari eforturi.
Un CV impresionant l-a propulsat în fruntea listei pentru Bursa Guvernului României, primind astfel, în 2005, finanţare pentru două specializări la Universitatea din Chicago.
„A meritat fiecare secundă de sacrificiu”
De când a plecat în America, ne-am văzut extrem de rar. Dar întotdeauna a ştiut să păstreze legătura cu oamenii care l-au ajutat. Am primit periodic veşti de la Codrin, cel care trimitea interesante materiale pentru ziar, despre cum se adaptează noii lumi din care făcea parte.
Apoi despre Codrin cel care a învăţat dintr-o suflare limba spaniolă. De la Codrin care învăţa swahili, pentru că vizitase Africa, tot printr-un proiect de-al său, şi se îndrăgostise de acest continent. Codrin cel care avea cel mai documentat site despre politică africană.
Codrin scufundându-se cu rechinii. Codrin care ajuta copiii etiopieni. Codrin „la umbra” unor uriaşe ţestoase de 300 de ani.
Însă cea mai minunată veste despre el am primit-o acum de la mama sa, Iolanda Arsene Bulgaru (FOTO 3), proaspăt întoarsă din America, unde a asistat la ceremonia de absolvire a fiului său. A fost cea mai mândră mamă, din marea de părinţi veniţi să participe la festivitate:
„Este cel mai bun student al generaţiei sale de la Universitatea din Chicago. Este singurul care a absolvit două specializări – Ştiinţe politice şi Relaţii internaţionale cu cea mai înaltă distincţie, «cu onoruri», cum spun americanii”, povesteşte, impresionată de modul solemn în care s-a desfăşurat ceremonia de acordare a diplomelor.
„L-am găsit alt om. I-am vizitat apartamentul unde locuieşte în campus şi m-a impresionat cât de ordonat este. Cât de chivernisit şi cât de diplomat a devenit”.
„Nu pot exprima în cuvinte câtă mulţumire mi-a adus. Au fost zile în care, pentru a-i oferi lui strictul necesar, a trebuit să renunţ la strictul meu necesar. Dar a meritat fiecare secundă de sacrificiu”, spune Iolanda Arsene Bulgaru, privind ca pe o icoană diploma copilului ei rămas departe.
Tânăr şi neliniştit
Am privit şi eu fotografiile cu Codrin absolventul cel mai bun al Universităţii din Chicago. Codrin cu o mulţime de nelinişti, fără mulţumirea alergătorului ajuns la linia de sosire afişată pe faţă.
De fapt, cu planurile pe care le are, e de-abia la jumătatea drumului academic, din punctul lui de vedere. În curând va susţine un test la care speră să obţină peste 85 de puncte pentru a primi din partea universităţii bursă de aproximativ 30.000 de dolari anual, timp de 6 ani (2 ani pentru master, 2 ani cercetare şi 2 ani doctorat).
Cum nu s-a întâmplat să-şi pună ceva în minte şi să nu realizeze, suntem convinşi că va obţine ceea ce-şi doreşte. Unui astfel de tânăr constaţi că nici nu prea ai ce să-i urezi. Poate doar sănătate multă, să se bucure de tot ceea ce merită.
