* Născut la Tulcea, Mihai Dumitrache s-a stabilit în Galaţi şi ne reprezintă oraşul la târguri şi expoziţii * Cea mai mare lucrare, de 12 metri pătraţi, se află la Biserica „Sfântul Atanasie Patelarie” *
În inima unui cartier sufocat de betoane, printre blocuri aproape străine de verdeaţă, Biserica „Sfântul Atanasie Patelarie” se iveşte ca o minune. Acunsă parcă voit în spatele unor garaje din Micro 18, la loc ferit de privirile iscoditoare, lăcaşul îi primeşte cu căldură pe cei care merg să-i cunoască taina.
În mijlocul unei curţi pe care preotul locului şi-a imaginat-o ca un colţ de Rai, lângă bisericuţa de lemn cu aspect maramureşean, străluceşte un curcubeu pictat în chipuri de sfinţi.
Când soarele îşi pleacă fruntea în spatele norilor şi razele se mai domolesc puţin, te îndrepţi curios către locul de unde izvorăşte puzderia de culori.
Paraclisul Bisericii „Sf. Atanasie Patelarie” e o fereastră rotundă prin care priveşti ori dinăuntru către afară, sau invers, nu contează. Asta pentru că geamurile îi sunt pictate în vitralii generoase, cât statura unui om, care înfăţişează sfinţi cu chipuri smerite, însorite.
De jur împrejur mai bine de 12 metri pătraţi de vitralii pe care soarele le proiectează blând pe albul feţei de masă a altarului sau pe negrul podelei.
Talent tulcean, cultivat la Galaţi
Lucrarea din curtea bisericii din Micro 18 este unică în Galaţi, motiv pentru care am ţinut să-l cunoaştem pe meşterul de vitralii care i-a dat culoare. Mihai Dumitrache s-a născut pe 2 februarie 1953 la Tulcea, acolo unde şi-a îndreptat întâia oară paşii către cursurile de artă plastică, inspirat fiind de unchiul său, pictor de meserie.
„În clasa a V-a m-am înscris la Şcoala de Muzică şi Artă Plastică, fără să le spun părinţilor. Am studiat patru ani, în paralel cu şcoala generală, le-am făcut pe amândouă. Am studiat cu pictorul tulcean Constantin Găvenea şi cu pictorul Bratfanoff, care a mers la mine acasă să-i spună lui tata că am talent, să mă lase să urmez Liceul de Arte”.
Până la urmă tatăl a hotărât că fiul trebuie să aibă o meserie sigură şi l-a trimis la Liceul Metalurgic din Galaţi. Mihai Dumitrache a continuat să picteze şi să îşi expună lucrările în holul căminului, iar după ce a terminat liceul şi-a continuat cele două drumuri în paralel.
S-a înscris la facultate, tot la metalurgie, dar şi la Şcoala Populară de Arte. Apoi a lucrat ani la rând ca inginer metalurg, în Combinat, decorându-le casele colegilor de serviciu cu tablourile pictate de el.
De la întâmplare la pasiune
Mihai Dumitrache a descoperit vitraliul relativ recent, în urmă cu şase ani, datorită unui obicei al soţiei. „Uşile de la noi de acasă au deasupra nişte luminatoare la care puneam perdeluţe, cum se purta pe atunci. La Paşti şi la Crăciun nevastă-mea mă punea să le dau jos, să le spele”.
„Aşa că am zis să fac nişte picturi moderne pe geamuri şi să renunţăm la perdele. Şi pentru că nu ştiam să lucrez în vitraliu am pictat sticla în ulei. În lumină directă se vedeau bine, dar privind contrejour se observau urmele de pensulă şi nu mi-a plăcut”.
Aşa că s-a dus la bibliotecă şi a căutat ore în şir până a găsit o carte în limba franceză care explica tehnica vitraliului în cele mai mici detalii, a studiat cum se aplică culorile, cum se arde sticla, ce temperaturi trebuie să folosească, şi a trecut la lucru.
A lucrat zeci de vitralii până şi-a perfecţionat o tehnică proprie care îi poartă amprenta şi numele atât în ţară, cât şi peste graniţe.
La Centrul Cultural „Dunărea de Jos” din Galaţi, Mihai Dumitrache se află pe lista celor mai căutaţi meşteri populari din ţară. Este invitat an de an la târgurile cu tradiţie cum sunt cele de la Curtea de Argeş sau Suceava, de unde se întoarce mereu cu diplome de excelenţă.
În cei câţiva ani de când pictează vitralii, meşterul gălăţean a reuşit să-şi facă un renume în rândul iconarilor care participă la expoziţiile de profil, iar atelierul său de acasă nu rămâne gol nici măcar o singură zi.
„Vitraliile au de obicei dimensiuni mari, iar oamenii nu au loc acasă pentru ele. În plus, trebuie să stea lângă o fereastră sau o sursă de lumină. Aşa că mi-a venit ideea să fac vitralii mici, cu postament de sticlă, care pot fi aşezate oriunde”.
„Aplic culori mai închise, într-un strat mai gros, ca să reziste în timp, pentru că se decolorează de la razele ultraviolete. Soarele nu iartă”, explică talentatul iconar.
Vitraliile de la Biserica „Sf. Atanasie Patelarie” sunt cu totul aparte, căci pe lângă dimensiunile considerabile ale sticlei impresionează şi prin devotamentul celui care a pictat.
Mihai Dumitrache spune că a lucrat şi câte 18 ore pe zi, fără să ţină cont că este zi sau noapte, până şi-a văzut vitraliile montate la locul lor, luminate de razele soarelui.
„Am vrut să am mai multe lucrări de-ale mele adunate într-un singur loc. Mi-am dorit să rămână ceva de pe urma mea aici în oraş. Acasă nu am păstrat nimic în afară de două icoane pe care i le-am dăruit soţiei”, mărturiseşte meşterul de vitralii cu ochii strălucind de bucurie.
Începute în luna iunie, vitraliile paraclisului de la biserica din Micro 18 nu sunt complete, deoarece banii pentru materiale s-au terminat. Mihai Dumitrache apelează şi pe această cale la gălăţenii care îl pot ajuta să finalizeze lucrarea, să mai îmbrace câteva ochiuri de sticlă în straie de sfinţi.
