În perioada 25 februarie - 30 martie 1856 au avut loc, la Paris, lucrările Congresului de Pace care au consemnat înfrângerea oficială a Rusiei în Războiul Crimeii (1853-1856).
Prin tratat, se încerca punerea bazelor unei noi ordini europene, având la bază îngrădirea puterii ruseşti şi a influenţei sale în sud-estul Europei. În urma hotărârilor luate în cadrul acestui congres, pe 30 martie 1856 s-a semnat Tratatul de Pace de la Paris, care prevedea respectarea integrității Imperiului Otoman, transformarea Mării Negre în teritoriu neutru, închis tuturor navelor militare, libera circulație pe Dunăre sub supravegherea Comisiei Europene a Dunării.
Basarabia rămânea, în continuare, în stăpânirea Imperiului Rus, dar partea sa sudică (Cahul, Bolgrad și Ismail și, implicit, controlul asupra gurilor Dunării) era retrocedată Moldovei. Principatele Dunărene - Moldova și Valahia - rămâneau, în mod oficial, sub suzeranitate otomană. S-au înființat Adunările ad-hoc care să exprime voința populației cu privire la organizarea definitivă a principatelor. Pentru ţara noastră, acest tratat a reprezentat momentul favorabil apărut pe plan internaţional prin care să se acţioneze decisiv pentru Unirea Principatelor.
Pacea de la Paris a marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a regiunii.
