Revoluția sexuală din anii 1960 a apărut din convingerea că erotismul ar trebui să fie celebrat ca o parte normală a vieții, nu reprimat de familie, de morala sexuală industrializată, de religie și de stat. Dezvoltarea pilulei contraceptive în 1960 le-a oferit femeilor acces la o contracepție ușoară și fiabilă.
Pelvisul lui Elvis a fost cenzurat în toate cele trei apariţii ale regelui rock&roll în emisiunea lui Ed Sulliven, lăsându-i trunchiul distorsionat pe ecranul televizorului. Însă senzualitatea ochilor, buzelor şi versurilor sale erau inconfundabile, iar cenzurarea pelvisului scotea în evidenţă partea ce se dorea a fi ascunsă. Similar era zâmbetul ostentativ al lui Mick Jagger când fredona versurile cântecului ”Let’s spend some time together” în timpul aceleaşi emisiuni din 1967. Mare parte din audienţă ştia că de fapt versurile voiau să spună ”Let’s spend the night together” şi restul au înţeles rapid mesajul.
Sexul era invocat de tineret în mod activ şi utilizat nu doar pentru plăcere, dar şi ca sursă de putere într-o nouă formă de politică culturală care a zguduit naţiunea americană. Cei care s-au implicat în „revoluţia tinerilor” ştiau prea bine că lupta pentru viitorul Americii nu va avea loc în structurile politice electorale, ci pe câmpul semnificaţiilor culturale. Sexul era doar un instrument al unei revoluţii mai mult politice.
Sexul explicit ca instrument de protest
Scriitori, artişti şi muzicieni s-au implicat în cultura protestului. Printre cei mai influenţi cântăreţi de folk se numărau Bob Dylan şi Joan Baez. Melodia lui Dylan ”The Times They Are a-changin’” a devenit imnul protestului. Mişcarea hippie îşi are şi ea rădăcinile în anii ’60. John Lennon şi Yoko Ono au petrecut, în martie 1969, şapte zile în pat în apartamentul prezidenţial de la Hotelul Amsterdam Hilton, protestând împotriva ”războiului şi a violenţei din lume”. The Rolling Stones erau pe val în anii ‘60, iar Festivalul Woodstock, denumit de tinerii activişti ”Trei zile de pace şi muzică”, a atras peste 450.000 de fani pe o păşune din Sullivan County, între 15 şi 18 august 1969. Creedence Clearwater Revival, The Who sau Jimmy Hendrix erau idolii tinerilor.
Ceea ce astăzi numim revoluţie sexuală a luat naştere din tensiunile dintre viaţa publică şi cea privată, din comportamentele private şi regulile publice care trebuia să guverneze aceste comportamente. Oamenii întreţineau relaţii sexuale în afara căsătoriei, dar foarte puţini recunoşteau acest lucru în public. Femeile tinere şi uneori bărbaţii despre care se afla că ar avea relaţii sexuale în afara căsătoriei erau exmatriculaţi din şcoli sau facultăţi, iar homosexualii riscau să fie băgaţi în închisoare.
Realitate șocantă, dezvăluită de un studiu
Puţine episoade demonstrează mai bine tensiunile legate de sexualitate în America la jumătatea deceniului decât furoarea care s-a iscat din cauza publicării unor studii colective despre comportamentul sexual, cunoscute sub numele de ”Kinsey Reports”. Raportul social ştiinţific ”Sexual Behaviour in the Human Male” (1948) a vândut peste un sfert de milion de copii până în 1953. Volumul despre bărbaţi era controversat, dar cel despre femei era, conform caracterizării făcute de revista ”Look”, şi mai controversat. Kinsey a descoperit că 50 la sută dintre femeile supuse acestui studiu ar fi făcut sex premarital (deşi aproximativ 89 la sută erau împotriva acestor raporturi sexuale, din ”motive morale”) iar 61 la sută din bărbaţii cu facultate şi 84 la sută din bărbaţii cu studii liceale au întreţinut şi ei relaţii în afara căsătoriei. Mulţi oameni au privit cu mult scepticism studiile lui Kinsey şi au considerat un adevărat pericol publicarea acestui studiu. Demonstrând distanţa dintre cultura declarată şi cultura ascunsă, Kinsey a subminat un set de reguli prestabilite. ”Chicago Tribune” l-a numit pe Kinsey ”o ameninţare pentru societate”, revista ”Time” şi-a avertizat cititorii asupra atitudinii imorale, iar „Ladies’s Home Journal” a publicat un articol în care se scria: „Comportamentele din acest studiu nu trebuie interpretate ca justificări morale sau sociale pentru actele individuale.”
Vântul schimbării
În aceeași perioadă însă au avut loc și alte schimbări, care au influenţat direct sau indirect Revoluţia Sexuală. În anii ’60, americanii erau pe val din punct de vedere economic. Bunăstarea materială, apărută într-un climat de siguranţă (ale cărui graniţe s-au diminuat considerabil astăzi), le-a permis un acces fără precedent la educaţie. Aceasta a dus la o creștere a gradului de culturalizare a cetăţenilor, însă, în același timp, și la începutul unei delimitări de principiile religioase împărtășite de majoritate. Tumultul schimbărilor de atitudine privind sexualitatea a fost potenţat de un puseu de normalizare a consumului de droguri, care a părut să se împletească firesc cu cultura hippie.
Însă în decada ’70, crize economice repetate au pus capăt boomului economic american de după Al Doilea Război Mondial. Multe dintre comunităţile hipiote au început să falimenteze, devenind limpede că o viaţă construită în jurul plăcerii nu este sustenabilă. În același timp, industrializarea masivă a sexului s-a conturat tot mai clar drept o consecinţă neașteptată și neintenţionată a revoluţionarilor. Însă niciuna dintre aceste consecinţe nu a lovit mai mult la rădăcina Revoluţiei Sexuale ca epidemia de herpes genital, care i-a urmat și care a pregătit scena pentru un dușman necunoscut până atunci și, în plus, fatal: SIDA.
(articol realizat din surse online)
