Sofica şi Costică Chihaia s-au cunoscut în 1961, la Săcele, în judeţul Braşov. S-au căsătorit pe 23 decembrie, acum 50 de ani. El venea dintr-un sat din Botoşani, ea din satul Blânzi, comuna Corod, judeţul Galaţi. Au trei băieţi, de 49, 44, respectiv 42 de ani şi patru nepoţi. Nici unuia dintre ei nu-i vine să creadă că au trecut… 50 de ani. „Când au trecut?”, se întreabă zâmbind, cu nostalgia atâtor amintiri care îi leagă.
„Văzut, plăcut, luat”
Costică era coleg de serviciu cu fratele Soficăi. Într-o zi s-au dus amândoi să ia nişte vin de la părinţii ei. „Am venit înapoi cu vinul şi… cu fata”, povesteşte râzând Costică. „A fost simplu: văzut, plăcut, luat. După trei luni ne-am căsătorit. Era decembrie, era frig. Dar credeţi că astfel de lucruri ţin cont de temperatură?”. Ce i-a plăcut la Sofica? „Tinereţea, frumuseţea, caracterul, modul cum se purta, totul. Ştiţi cum e, abia apoi, cu timpul, mai descoperi la celălalt şi defecte ascunse”. Cum a rezistat căsnicia lor o jumătate de veac? „Am fost toleranţi unul cu celălalt şi am încercat să depăşim momentele dificile prin înţelegere. Dacă nu le înţelegi şi nu încerci să le aplanezi, micile conflicte se amplifică. Am găsit unul la celălalt înţelegere. Asta ne-a ţinut împreună”.
„De când l-am văzut, am ştiut că e un om aparte. Costică e un soţ, un tată şi un bunic cum nu există altul. A muncit fără odihnă, ca o furnică, toată viaţa, să ne fie tuturor bine”, spune doamna Sofica.
O luptă cu viaţa
Cel mai greu le-a fost la început. „Lucram doar eu, salariul era mic, trebuia să plătim gazda, lemnele de foc, nu aveam casă”, povesteşte Costică Chihaia. Aşa au venit la Galaţi, în 1967, ca să fie mai aproape de locul natal al Soficăi, dar şi pentru faptul că cei care se angajau în Combinatul Siderurgic primeau locuinţă.
Şi astfel au trecut anii, copiii au crescut, au plecat la casele lor, au apărut nepoţii. „Viaţa a fost tumultuoasă şi grea, însă nu şi din punctul de vedere al respectului între noi. La generaţia noastră nu s-a pus problema orgoliilor sau a supremaţiei ideilor. Căsătoria însemna o luptă cu viaţa, cu greutăţile, dar important era să continuăm împreună. Eram conştienţi de faptul că nu puteam avea totul şi că doar prin muncă puteam dobândi ceva. Tinerii de azi au o meteahnă: vor totul de la început, dintr-o dată. Mulţi nu se căsătoresc până nu au casă. Noi nu puneam problema materială mai întâi, ci pe cea a calităţii umane, a caracterului. Restul se mai formează pe parcurs”, spune Costică Chihaia.
Şi îi mai este recunoscător Costică Soficăi pentru ceva: „Fără ea nu aş fi putut să-mi desăvârşesc studiile. Aveam nevoie de cineva lângă mine care să aibă grijă de gospodărie dar şi de mine. Ne-am înţeles reciproc, aşa a supravieţuit căsnicia noastră”.
Ce îşi doresc acum soţii Chihaia? „Să ne ţină Dumnezeu sănătoşi, să mai mergem câţiva ani, împreună, mai departe, fără să fim nevoiţi să apelăm la reparaţii”.
Astăzi, la Biserica Grecească, părintele Stoica va oficia o slujbă religioasă pentru nunta de aur a familiei Chihaia, iar apoi, la Restaurantul King, alături de cei dragi, Sofica şi Costică Chihaia îşi vor aminti cum s-au cunoscut, în urmă cu o jumătate de veac. Să le fie, şi de data aceasta, într-un ceas bun!
