Sofica şi Costică Chihaia, la nunta de aur

Sofica şi Costică Chihaia, la nunta de aur
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Sofica şi Costică Chihaia s-au cunoscut în 1961, la Săcele, în judeţul Braşov. S-au căsătorit pe 23 decembrie, acum 50 de ani. El venea dintr-un sat din Botoşani, ea din satul Blânzi, comuna Corod, judeţul Galaţi. Au trei băieţi, de 49, 44, respectiv 42 de ani şi patru nepoţi.  Nici unuia dintre ei nu-i vine să creadă că au trecut… 50 de ani. „Când au trecut?”, se întreabă zâmbind, cu nostalgia atâtor amintiri care îi leagă.

„Văzut, plăcut, luat”

Costică era coleg de serviciu cu fratele Soficăi. Într-o zi s-au dus amândoi să ia nişte vin de la părinţii ei. „Am venit înapoi cu vinul şi… cu fata”, povesteşte râzând Costică. „A fost simplu: văzut, plăcut, luat. După trei luni ne-am căsătorit. Era decembrie, era frig.  Dar credeţi că astfel de lucruri ţin cont de temperatură?”. Ce i-a plăcut la Sofica? „Tinereţea, frumuseţea, caracterul, modul cum se purta, totul. Ştiţi cum e, abia apoi, cu timpul, mai descoperi la celălalt şi defecte ascunse”.  Cum a rezistat căsnicia lor o jumătate de veac? „Am fost toleranţi unul cu celălalt şi am încercat să depăşim momentele dificile prin înţelegere.  Dacă nu le înţelegi şi nu încerci să le aplanezi, micile conflicte se amplifică. Am găsit unul la celălalt înţelegere. Asta ne-a ţinut împreună”.
„De când l-am văzut, am ştiut că e un om aparte. Costică e un soţ, un tată şi un bunic cum nu există altul. A muncit fără odihnă, ca o furnică, toată viaţa, să ne fie tuturor bine”, spune doamna Sofica.

O luptă cu viaţa
Cel mai greu le-a fost la început.  „Lucram doar eu, salariul era mic, trebuia să plătim gazda, lemnele de foc, nu aveam casă”, povesteşte Costică Chihaia. Aşa au venit la Galaţi, în 1967, ca să fie mai aproape de locul natal al Soficăi, dar şi pentru faptul că cei care se angajau în Combinatul Siderurgic primeau locuinţă. 
Şi astfel au trecut anii, copiii au crescut, au plecat la casele lor, au apărut nepoţii. „Viaţa a fost tumultuoasă şi grea, însă nu şi din punctul de vedere al respectului între noi. La generaţia noastră nu s-a pus problema orgoliilor sau a supremaţiei ideilor. Căsătoria însemna o luptă cu viaţa, cu greutăţile, dar important era să continuăm împreună. Eram conştienţi de faptul că nu puteam avea totul şi că doar prin muncă puteam dobândi ceva. Tinerii de azi au o meteahnă: vor totul de la început, dintr-o dată. Mulţi nu se căsătoresc până nu au casă. Noi nu puneam problema materială mai întâi, ci pe cea a calităţii umane, a caracterului. Restul se mai formează pe parcurs”, spune Costică Chihaia. 
Şi îi mai este recunoscător Costică Soficăi pentru ceva: „Fără ea nu aş fi putut să-mi desăvârşesc studiile. Aveam nevoie de cineva lângă mine care să aibă grijă de gospodărie dar şi de mine. Ne-am înţeles reciproc, aşa a supravieţuit căsnicia noastră”.
Ce îşi doresc acum soţii Chihaia? „Să ne ţină Dumnezeu sănătoşi, să mai mergem câţiva ani, împreună, mai departe, fără să fim nevoiţi să apelăm la reparaţii”.
Astăzi, la Biserica Grecească, părintele Stoica va oficia o slujbă religioasă pentru nunta de aur a familiei Chihaia, iar apoi, la Restaurantul King, alături de cei dragi, Sofica şi Costică Chihaia îşi vor aminti cum s-au cunoscut, în urmă cu o jumătate de veac. Să le fie, şi de data aceasta, într-un ceas bun!

 

Citit 1225 ori Ultima modificare Vineri, 28 Octombrie 2011 18:15

1 comentariu

  • postat de remus okianu
    Sâmbătă, 29 Octombrie 2011 20:34
    LA MAI MARE! VIATA LUNGA! GAND CURAT SI INIMA USOARA!
    am inceput cu aceste urari pentru o pereche de oameni de la care noi ceilalti luam meticulos notitze. intr-o societate in plina criza financiara ignoram taman criza cea mai importanta: CRIZA DE MODELE! oameni model, oameni exemplu pentru care nu s-au aloca timpi de rating la nicio televiziune.
    cati dintre galateni au habar ca la o biserica, undeva prin oras intr-o sambata insorita de toamna o pereche de oameni isi celebreaza casnicia de-o juma' de secol? va spun eu, in afara de noi cei care azi am fost martori si preotii din biserica greaca nu au stiut multi, sau poate ca au aflat acum prin intermediul articolului angelei ca evenimente de gen chiar exista.
    am participat cu emotie, la un eveniment inedit, in viatza zicandu-mi in sine ca vezi, daca nu pe toate, cu siguranta multe, si bune si rele. astazi a fost un lucru cu mult peste notiunea de bun, un lucru unic, un lucru distins, plin de incarcatura, ca o haina noua ce doi oameni au imbracat-o si pentru care au jurat in fatza lui Dumnezeu sa o poarte cu cinste. am pendulat intre prezent si trecut, intre ceea ce se putea infiripa intre doi pameni acum 50 de ani si unde s-a ajuns. noti toti participantii eram rezultatele, eram roadele: feciorii, nurorile, nepotii.
    recunostinta se citea pe chipurile tuturor, diferenta o faceau doar tamplele, la miri albe la noi ceilalti spre albire.
    cu totii albim, dar e bine de stiut ca nu oricum. distinsa pereche a albit categoric cu folos.
    multumiri au fost aduse Domnului, copiilor, nepotilor, invitatilor.
    cat de bine e cand poti multumi oamenilor chiar si printr-o privire sau strangere de mana!
    restul sunt irosiri! alergaturi dupa mai binele atat de ravnit, uitand de fapt ca o privire...pentru o viatza lunga e cea mai importanta!
    de aceea eu in incheiere va spun doar atat: fiti modele ca ei, fiti trainici ca ei, rezistati ca ei si mai ales...iubiti-va mult!
    LA MAI MARE! VIATA LUNGA! GAND CURAT SI INIMA USOARA!
    0
    1
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.