Vintilă Horia (născut Caftangioglu Vintilă), eseist, diplomat, filosof, jurnalist, pedagog, poet și romancier, s-a născut pe 18 decembrie 1915, la Segarcea, judeţul Dolj. Este singurul scriitor român distins cu Premiul Academiei "Goncourt", acordat pentru romanul "Dumnezeu s-a născut în exil" (1960).
A urmat Colegiul Naţional "Sf. Sava" şi Facultatea de Drept din Bucureşti, apoi a obținut şi o licenţă în litere a Universităţii Catolice din Paris.
În iunie 1940, a fost numit ataşat de presă la Legaţia României din Roma, dar în urma schimbării regimului de la Bucureşti, în octombrie acelaşi an, a fost rechemat în ţară. Considerat "cetăţean al unei ţări inamice", în august 1944 a fost internat în mai multe lagăre din Germania şi Austria. Evacuat de armata engleză la Bologna, în alt lagăr, a fost eliberat la sfârşitul războiului.
A refuzat să se întoarcă în ţară şi a rămas în Italia. De altfel, în ţară a fost condamnat, în 1946, sub acuzaţia de înaltă trădare, la muncă silnică pe viaţă, zece ani de degradare civică şi confiscarea întregii averi.
În 1947, a ajuns la Florenţa, unde l-a întâlnit pe scriitorul italian Giovanni Papini. În 1963, legat de această întâlnire, a publicat, la Paris, interviuri cu Papini.
În 1948, a emigrat în Buenos Aires, unde a lucrat ca funcţionar la o societate comercială şi ca lector de limba şi literatura română la Facultatea de Litere şi Filosofie. Tot aici a fondat revista "Noutăţi despre Argentina şi România".
S-a întors în Europa în 1953, cu o bursă a Institutului de Studii Hispanice, stabilindu-se la Madrid, unde s-a angajat ca funcţionar la un hotel, apoi ca redactor la Radiodifuziunea Spaniolă, după care a fost profesor la Şcoala Oficială de Jurnalism.
A redactat, în limba franceză, romanul "Dumnezeu s-a născut în exil" (''Dieu est né en exil''), apărut în 1960, care s-a bucurat de un mare succes şi a fost distins cu Premiul "Goncourt".
Contestat dur de mediile literare de extremă stânga de la Paris, care au reproşat juriului că a premiat un fost membru al unui partid fascist, scriitorul a renunţat la acest premiu, printr-o scrisoare adresată juriului Academiei "Goncourt". Premiul nu i-a fost însă retras niciodată.
Întors în Spania, în 1964, scriitorul s-a integrat în viaţa culturală spaniolă, primind cetăţenia acestei ţări în 1972.
Lucrările "Dumnezeu s-a născut în exil", "Le Chevalier de la resignation" şi "Perseguid a Boecio" au constituit o trilogie, "în care tragedia exilului, deopotrivă a celui fizic şi a celui spiritual, capătă sensuri universale".
A încetat din viaţă pe 4 aprilie 1992, la Villalba, Spania.
