Dumitru Bagdasar, creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie, s-a născut pe 17 decembrie 1893, la Roşieşti, judeţul Vaslui. A urmat Liceul "Gh. Roşca Codreanu" din Bârlad, apoi Facultatea de Medicină din Bucureşti.
A fost medic militar de front, în timpul Primului Război Mondial, apoi medic secundar la Serviciul Neurologic al Spitalului Militar din Bucureşti. S-a specializat în neurochirurgie la Spitalul ''Peter Bent Brigham'' din Boston (SUA). A făcut parte din echipa de cercetători a profesorului american Harvey Cushing, unul dintre fondatorii neurochirurgiei moderne. A fost medic neuropsihiatru la Jimbolia, unde a făcut primele intervenţii neurochirurgicale, precum şi şef al Serviciului de neurologie la Spitalul de Boli Nervoase din Cernăuţi. În 1934, a revenit la Bucureşti, unde a fost medic la Spitalul de Urgenţă, iar apoi, din 1935, la Spitalul Militar Central, unde fusese creat un serviciu de neurochirurgie. În 1945-1946, a fost profesor de clinică neurochirurgicală la Facultatea de Medicină din Bucureşti, precum şi ministru al Sănătăţii. A contribuit la înfiinţarea Institutului de Endocronologie din Bucureşti.
A cercetat traumatismele cranio-cerebrale şi abcesele intracraniene, a efectuat investigaţii histopatologice şi clinice asupra tumorilor cerebrale, cerebeloase şi medulare etc. A efectuat, printre primii în Europa, operaţia de cordotomie. Dintre lucrările sale amintim: ''Traumatismele cranio-cerebrale acute'', ''Tuberculomul cerebral'', ''Tumorile cerebeloase'' etc. A întocmit primul ''Tratat de neurochirurgie'' din România (în colaborare), apărut postum, în 1948.
A fost căsătorit cu Florica Bagdasar, prima femeie ministru din România.
A încetat din viaţă pe 16 iulie 1946, la Bucureşti.
