Inventatorul francez Louis Braille s-a născut pe 4 ianuarie 1809, la Coupvray.
La trei ani şi-a pierdut vederea, în urma unui accident în atelierul de pielărie al tatălui său. A urmat cursurile școlii comunale din Coupvray, apoi Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.
Cea mai mare parte a timpului liber şi-o dedica încercărilor de a găsi o modalitate eficientă de a reprezenta tactil literele şi numerele. La acea vreme, nevăzătorii încercau să citească folosind reproducerea în relief a literelor obişnuite, o metodă destul de anevoioasă.
A aflat despre căpitanul de artilerie Charles Barbier, care folosea, pentru trimiterea de mesaje secrete, un sistem de comunicare prin puncte embosate, pe care-l numea "scriere pe timp de noapte". Sistemul consta în puncte imprimate pe carton. Din 1822, a experimentat procedeul "scrierii nocturne" elaborat de Barbier, începând totodată cercetările pentru elaborarea unui nou sistem de scriere pentru nevăzători, terminând alfabetul Braille în 1824, utilizat şi în prezent de persoanele cu deficienţe de vedere. Alfabetul Braille foloseşte 6 puncte pentru 63 de semne (litere, sunete, semne, cifre, note muzicale).
În 1827, a transcris în Braille elementele de gramatică, iar în 1828 a aplicat sistemul propriu și la notația muzicală. În 1833, a fost numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători. În 1834, s-a trecut de la scrierea Braille pe o parte a paginii la imprimarea față/verso. În 1834, Braille și-a prezentat sistemul de scriere la expoziția de industrie, din 1836 s-a implicat în rezolvarea unor probleme privind relațiile dintre comunitatea persoanelor nevăzătoare și văzători, iar în 1847 a experimentat procedee pentru imprimarea limbajului Braille - tiparul Braille, cu ajutorul căruia puteau fi tipărite cărţi pentru nevăzători.
A încetat din viață pe 6 ianuarie 1852, la Paris.
În 1878, alfabetul Braille a fost adoptat oficial ca metodă de învăţare a cititului pentru copiii nevăzători.
