Octav Doicescu, arhitect și profesor universitar, s-a născut pe 8 ianuarie 1902, la Brăila.
A urmat cursuri la Medgidia, Constanța, Călărași și Ploiești, urmându-și tatăl, care era constructor. Între 1922-1928, a studiat în paralel la Școala Superioară de Arhitectură din București, Academia Liberă de Arte Plastice și a frecventat cercul de artă "Contimporanul". În perioada studenției a lucrat temporar ca desenator în mai multe birouri de arhitectură și instituții publice, pentru a se familiariza cu profesia și pentru a se susține financiar.
Succesul pe care l-au avut primele sale lucrări, în anii 1930, printre care Yacht Clubul din Snagov în stil modernist și restaurantul din Pădurea Băneasa care reinterpretează hanurile tradiționale, l-a propulsat rapid în profesie, fiind solicitat pentru numeroase lucrări prestigioase. Timp de 18 ani a lucrat în propriul birou de arhitectură, dar a şi colaborat cu mai multe instituții, în calitate de arhitect sau consilier: Primăria București, Ministerul Propagandei, Societatea Gaz-Electra, Fundația Culturală Regală și Ministerul Lucrărilor Publice. A fost şi membru în Comisia de înfrumusețare a Capitalei, în Corpul Arhitecților din România și în Cercul de studii urbanistice.
A proiectat locuințe și case de vacanță, imobile, pavilioane expoziționale, sedii administrative, Parcul Herăstrău, Muzeul Satului. S-a ocupat să revitalizeze restaurantul Grădinii Botanice, Fântâna Zodiacului și Fântâna Miorița, Cabana Babele. A planificat și proiectat zone de urbanizare precum parcelarea UCB-Bordei, acum parte din cartierul Primăverii, cuprinzând 78 de locuințe individuale, dintre care 20 unicat, iar restul după nouă proiecte tip. A încercat să modernizeze Bucureştiul, renunţând la stilul greoi brâncovenesc.
În 1944 a început să colaboreze cu Facultatea de Arhitectură, cu care a lucrat aproximativ 30 de ani. În 1980, Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Anii '50 au reprezentat începutul activității sale în institute de proiectare, unde a coordonat unele proiecte de anvergură, precum ansambluri de locuințe, Campusul Universitar Politehnica sau Opera Națională. Una dintre cele mai impresionante realizări ale sale a fost Turnul dezrobirii Basarabiei.
A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici, din 1959.
La 34 ani, a primit ordinul "Steaua României", apoi Medalia de argint la Expoziția Universală de la New York din 1939 și titlul de Cetățean de Onoare al orașului, iar la 72 ani a devenit membru titular al Academiei.
A încetat din viață pe 10 mai 1981, la București. Este înmormântat la Cimitirul Bellu.
