Costel Vasiliu este pasionat de muzică. A colecţionat, de-a lungul timpului, de la opere rock, la concerte celebre, sute de albume. “Muzica este pentru mine cea mai bună formă de relaxare. Am avut muzică pe benzi de magnetofon care, în timp, s-au degradat şi astfel nu am mai putut să le recuperez”, spune, cu regret, pasionatul colecţionar.
A lucrat ca inginer la Şantierul Naval, dar s-a pensionat acum cinci ani, când avea 51 de ani, în urma unui accident vascular: “Rămăsesem "legumă". M-am recuperat încet, dar sigur: cel puţin două ore pe zi fac mişcare, pe faleză, opt kilometri, mers şi alergare, până când îmi oboseşte piciorul stâng şi se împiedică singur. În plus, am şi spondilită anchilopoetică – o boală de origine necunoscută, care nu poate fi tratată. Nu se poate face nimic, nu doar la noi în ţară, am prieteni care au încercat să se trateze în străinătate şi s-au dus degeaba. Fac gimnastică zilnic ca să îmi pot mişca mijlocul, altfel aş înţepeni de tot. E o boală care nu te omoară dar nici nu te lasă să te apleci, să-ţi încalţi şosetele”, spune Costel Vasiliu.
Lucrurile pe care le preţuieşte domnul Vasiliu sunt liniştea şi pacea: “Dar sunt din ce în ce mai greu de obţinut. Acum sunt singur. Imediat după accident, am cunoscut pe cineva care m-a ajutat. Coroborat şi cu dorinţa mea de a mă face bine, am reuşit să mă refac în mare măsură, însă acum câteva luni acea persoană a plecat din viaţa mea şi am rămas singur”.
“Să am cui să spun: Bună seara”
În urmă cu zece ani, domnul Vasiliu era coordonatorul grupului intitulat “Cei singuri”, care se întâlnea la restaurantul “Triumf”, pe bulevardul George Coşbuc, iar mai târziu la Restaurantul “Faleza”. Unii dintre membrii acelui grup s-au căsătorit şi sunt şi astăzi împreună. Astăzi, domnul Vasiliu face parte din grupul celor ce se întâlnesc lunea la Restaurantul “King”, în cadrul programului de socializare “Vreau un suflet pereche”: “Am un apartament cu trei camere, am 1000 de cărţi în bibliotecă, dar când ajung acasă nu am cu cine să schimb o vorbă. Cititul e o altă mare pasiune de-a mea. În ultima vreme îmi place şi să dezleg rebus. Stau cu Dicţionarul de neologisme şi cu cel al limbii române lângă pat, am tot felul de dicţionare pe domenii – îmi ţin mintea în formă, în permanenţă. Gimnastica trupului şi exerciţiile minţii sunt esenţiale, plus odihna, cel puţin şapte ore pe noapte. Voinţa este cheia, dacă nu ai voinţă nu poţi face absolut nimic. În perioada cât eram "legumă", îmi puneam în minte să reuşesc, mă ridicam din pat şi mă apucam să lucrez pe stepper. Nu ştiu exact dacă plătesc pentru greşelile mele sau pentru cele ale părinţilor mei, Dumnezeu ştie. Nu cer multe de la viaţă. Îmi doresc sănătate, linişte şi… când intru pe uşă, acasă, să am cui să spun Bună seara”, mărturiseşte Costel Vasiliu.
