Nu e nicio noutate dacă vă spunem că oriunde mergem în lume, tendinţa oricărui pelerin sau simplu călător este de a ajunge şi a vedea catedrala acelei metropole, indiferent cum se cheamă şi ce hram poartă. În general, o catedrală exprimă esenţa cultural-spirituală a unui neam, a unui popor. Catedrala este un fel de matrice spirituală a faptelor pământeşti şi cereşti ale celor care au reprezentat şi au zidit acel edificiu.
Şi spre deosebire de noi, românii, care am cârtit peste o sută de ani (cam o sută douăzeci de ani), dacă trebuie sau nu să avem Catedrală a Mântuirii Neamului Românesc, praghezii au o mândreţe de catedrală. Nu de ieri, de azi, ci din veacul al XIV-lea. Este Catedrala „Sfântul Vit”, ridicată pe o rotondă romanică de veac X şi se află în centrul ansamblului arhitectural al Castelului Praghez, astăzi în patrimoniul universal al UNESCO. Locaşul este o expresie a istoriei şi spiritualităţii poporului ceh, cu vocaţie universală, arhitectural fiind o expresie a stilului gotic.
Altarul ridicat pe o rotondă romanică
Catedrala „Sfântul Vit” este situată la câţiva zeci de metri de Bazilica „Sfântul Gheorghe” din Praga şi istoricii spun că altarul a fost ridicat pe o rotondă de la începutul veacului al X-lea (de pe la anul 920) care străjuia Cetatea „Praha” imediat după ce primii regi creştini ai Boemiei au primit cuvântul Evangheliei de la Sfinţii Chiril şi Metodie - „Apostolii slavilor”. Capodoperă arhitecturală a întregii Boemii şi a actualei Cehii, edificiul a fost ridicat respectând cerinţele stilului ogival (gotic) „style ogival”, cum i-au spus francezii. Fapt care întăreşte şi mai mult ideea că oraşul Praga nu a fost întâmplător numit „Parisul Europei Centrale”, fiind cel mai important oraş al Europei în acea vreme. În fond, inspiratorii stilului, francezii, începuseră construcţia Catedralei „Notre Dame” încă de la 1163 şi prin 1345 o finalizaseră. Când Carol al IV-lea luase hotărârea de a ridica Catedrala „Sfântul Vit”, cea din Paris exista deja...
Catedrala „Sfântul Vit” din Praga este ridicată din dorinţa aceluiaşi rege ceh, Carol al IV-lea, care a înnoit capitala Boemiei şi i-a dat o faţă nouă. El a ridicat Universitatea Carol, Podul Carol... Şi se putea ca „Tatăl Patriei”, cum i-au spus cehii lui Carol al IV-lea, să nu ridice şi o Catedrală? Istoricii spun că începând cu anul 1310 şi până pe la anul 1419, Praga era cel mai mare oraş al Europei şi tot pe atunci s-a născut ca stil „goticul ceh”. Din această perioadă a secolului al XIV-lea datează Catedrala Sfântul Vit, Sala „Vladislav” de la Castelul Praghez, construită în stilul gotic târziu, Biserica Fecioarei Maria în lanţuri, Podul Carol, Turnul Podului din Oraşul Vechi, Sinagoga Maisel, Biserica Sfânta Maria a Zăpezilor din Piaţa Jungmann, Mănăstirea Slavilor (Emauzy) cu Biserica Fecioarei Maria, Sfântul Ieronim şi patronii slavilor.
„Poarta de Aur”
Deşi veche de aproape şapte veacuri, Catedrala „Sfântul Vit” a fost aşezată pe cel mai înalt deal al Pragăi şi te cucereşte prin stilul aparte şi prin podoabele exterioare. Intrarea principală (acum nefolosită) este fastuoasă şi se numeşte sugestiv „Poarta de Aur”, fiindcă este suflată cu aur. Odinioară, când cehii erau mai conştienţi de originile lor creştine, când regii şi reginele îşi puneau viaţa în slujba credinţei şi a propriei biserici, „Poarta de Aur” era principala intrare a Catedralei Sfântul Vit.
Privind şi admirând „Poarta de Aur”, cu gândul la polemicile care se fac la noi - cum că nu ne trebuie o Catedrală Patriarhală, ne întrebăm câtă ardoare trebuie să fi avut pe atunci cehii pentru a ridica mândreţe de catedrală. În fond, o sinteză a culturi şi spiritualităţii Boemiei de după anul 1054 - când Biserica de Apus s-a separat de Biserica de Răsărit şi când o parte a Bisericii Creştine Primare a devenit Romano-Catolică.
„Judecata de Apoi”, în 33 de tonuri şi culori
Catedrala „Sfântul Vit” frapează prin verticalitatea goticului ceh, care ni se pare mai cald faţă de goticul din Milano, de exemplu. Edificiul impresionează prin strălucirea „Porţii de Aur” şi prin mozaicul de pe frontonul „Porţii de Aur” care reprezintă Judecata de Apoi. O reprezentare care îl are în centru pe Hristos; la picioarele Mântuitorului sunt în genunchi regii Boemiei care au ajuns deja Sfinţi, iar un nivel mai jos Carol al IV-lea şi consoarta sa Elisa de Pomerania. Şi aceştia ctitorii edicifiului. Mozaicul este tot o expresie a celei de-a doua jumătăţi a veacului al XIV-lea, fiind realizat între anii 1370-1371 după un proiect al maeştrilor italieni. Are plăci de cremene şi sticlă. „Judecata de Apoi” (tema mozaicului) este reprezentată în 33 de tonuri şi culori. Nu credem că numărul 33 este o simplă coincidenţă cu numărul anilor pe care i-a trăit pe pământul Fiul lui Dumnezeu. Am reţinut acest aspect, fiindcă el reflectă buna cunoaştere şi pregătire a meşterului de mozaic, în cazul de faţă...
„Oraşul celor 100 de clopote”
Praga, pe lângă denumirile pe care le are de „Mater urbium” („Mama oraşelor”), de „Parisul Europei Centrale” sau „Oraşul de Aur” mai este considerat şi „Oraşul celor o sută de clopotniţe”. Şi, ca orice edificiul bisericesc, şi Catedrala „Sfântul Vit” are patru clopote, clopotul Sigismund fiind cel mai mare din toată Cehia. Clopotele de la „Sfântul vit” se găsesc în Turnul lui Sigismund. Clopotul cel mare a fost turnat la 1549 de Tomas Jaros.
Turnul principal al Catedralei „Sfântul Vit” are o înălţime de 96,5 metri şi se finalizează cu o cupolă renascentistă pe care străjuieşte un leu aurit, animalul având o înălţime de 3,5 metri.
Faţada Catedralei din Praga este în stil neogotic, are (alte) două turnuri înalte de 82 metri şi aparţin lui Josef Mocker şi Kamil Hilbert. Întregul edificiul ceh este şi cel mai mare sub aspectul dimensiunilor. Are 124 de metri şi o lungime (la interior) a navei - aşezată transversal - de şaizeci de metri. Dar, în viitorul itinerariu, vom păşi printre sfinţii şi chipurile reprezentate la interiorul Catedralei „Sfântul Vit” din Praga. Edificiul este o expresie a stilului gotic ceh, dar la interior rotonda romanică dă mărturie că aici exista o bazilică din perioada Bisericii Creştine Primare.
Poarta masivă de la intrarea în catedrală este din bronz şi reprezintă în linii mari istoria ridicării edificiului care domină întregul ansamblu din incinta Castelului Praghez şi nu numai.
Din anul 1921 nu lipseşte nici vitraliul din frumosul şi istoricul edificiu care are reprezentări inspirate din capitolul biblic al Facerii lumii, fiind realizate de Frantisek Kysela. Au fost aşezaţi în vitralii şi cei doi „Apostoli slavi” care i-au încreştinat, respectiv, Sfinţii Chiril şi Metodie, ei fiind reprezentaţi în noua capelă arhiepiscopală, operă a pictorului ceh Alfons Mucha.
