Parisul, întotdeauna altfel

Parisul, întotdeauna altfel

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Probabil că nu e nimeni în lumea asta care să nu îşi dorească să vadă Parisul. Un oraş care se ridică la nivelul reputaţiei de capitală a lumii. Un loc unde nu trebuie să ne mai mire nimic.

Spiritul Parisului a rămas acelaşi peste vremuri, chiar dacă, între timp, a fost „cotropit” de toate naţiile, de toate rasele, de toate culturile, metehnele şi obiceiurile pământului. Însă, aşa cum s-a întâmplat de nenumărate ori în istorie, civilizaţia mai puternică a învins. Toţi cei care au venit în Paris au făcut ca parizienii, cultura lor a fost înglobată de cea a centrului istoriei europene.

În calitate de călător neiniţiat ai tendinţa să încerci să vezi tot ce se poate vedea. Mergi la Luvru, urci în Tour Eiffel, intri în Notre Dame şi poate apuci să faci o vizită scurtă la Versailles. Dar poate că nu e cea mai nimerită modalitate de a cunoaşte această capitală.

Poate că e mai bine să ajungi cu metroul în centru, în inima civilizaţiei franceze, şi apoi să o iei la pas pe străduţele care pleacă de aici. Treci podurile şi te plimbi prin Cartierul Latin, acolo unde romantismul micilor restaurante te îmbie la o cină în doi, patru, şase. Oricum, multiplu de doi. Străduţele pavate, înguste şi întortocheate joacă rol de portativ, iar cu urechile imaginaţiei parcă auzi acel refren de acordeon cu care se confundă, auditiv, Parisul.

Şi ai grijă să te prindă seara în zonă. Oraşul luminilor îţi va aprinde tot ceea ce e de aprins. Culorile şi foşnetul trecătorilor îţi vor aminti că ai mai văzut acest loc cândva, când te-ai îndrăgostit prima oară. Nu te opri aici. Mergi mai departe, pentru că ochiul tău va descoperi ce n-a văzut Parisul. Chiar dacă simţi că ai obosit, încearcă să îţi forţezi limitele.

E un oraş pe care nu îl simţi cu adevărat decât după ce ai obosit de-a binelea. Abia atunci retrage-te într-un restaurant, într-un bistro, o clătitărie şi comandă ce îţi recomandă chelnerul. Trebuie musai să fie produse pe bază de brânză, un aliment după care parizienii, francezii în general, sunt topiţi. Şi, chiar dacă ai pornirea de a-ţi comanda o bere, înfrâneaz-o.

Ia-ţi o sticlă de vin, potrivită cu felul de mâncare. Altfel rişti să amesteci simţurile, iar în Paris nu ai voie să faci asta. Nu uita desertul. Chiar dacă eşti plin, e aproape jignitor pentru restaurant să refuzi dulcele. Patiserul s-a străduit, străduieşte-te şi tu puţin.

Apoi, după ce ai terminat cu cina, adună-ţi puterile şi ia-o din nou pe jos. Plimbă-te până te pierzi, până când străzile încep să se golească. Dacă poţi, fii ultimul care pleacă acasă. Când nu mai ştii unde te afli, intră în cea mai apropiată staţie de metrou pentru că, dacă te-ai pierdut desupra, în subteran îţi va fi uşor să te trezeşti din vis. Pe cât e de complicat e Parisul, pe atât de limpede e reţeaua de metrou.

Dar nu uita să o iei de la capăt a doua zi. Cu alte străzi, cu alte restaurante, cu altă plimbare.

Citit 1083 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.