1. Deoarece este înconjurat de munţi, Hong Kong-ul nu a găsit prea mult spaţiu liber pe malul mării. Ca urmare, nu i-a rămas decât să se dezvolte pe verticală şi a reuşit performanţa să aibă cei mai mulţi zgârie-nori din lume. Este vorba despre peste 2.300 de clădiri având peste o sută de metri înălţime. Adică de trei ori mai mulţi decât sunt în New York şi de patru ori mai mulţi decât există în Tokio.
2. Muntele Roraima, cel care l-a inspirat pe Sir Conan Doyle să scrie mult îndrăgita „O lume dispărută”, e cel mai înalt tepuy (sălaş al zeilor) dintre cei o sută existenţi în întreaga lume. Mai exact, este vorba despre un bloc de gresie colosal, ridicat la 2.000 de metri deasupra junglei de la graniţa Venezuelei cu Brazilia şi Guyana.
3. Peretele de granit al Muntelui Stone din S.U.A. (Georgia) expune cel mai mare basorelief din lume, un memorial înfăţişând trei lideri ai Confederaţiei Statelor Americane din timpul Războiul Civil American. O potecă în trepte, lungă de doi kilometri, sau telecabinele te poartă până pe vârful rotund al acestui munte.
4. Cei mai bătrâni munţi ai Europei se întind în Scoţia, în aşa-numitele Ţinuturi Muntoase nordice. Vârsta lor aproximativă e de 3 miliarde de ani. Pe lângă peisajele extraordinare, în care culmile înalte întâlnesc fâşii lungi de coaste oceanice, un drum inedit străbate aceste zone sălbatice: cel din povestea whisky-ului.
5. În lumina soarelui care apune, Muntele Uluru din Australia - cel mai mare monolit de gresie al lumii - devine portocaliu, roşu, maro şi cenuşiu. Culmea lui maiestuoasă poate fi zărită şi de la zeci de kilometri depărtare.
6. Cel mai îndepărtat punct de centrul Pământului e vârful Muntelui Chimborazo (6.267 m), din Ecuador. Chiar dacă nu este cel mai înalt vârf de pe suprafaţa Terrei, să nu uităm că Pământul e bombat uşor la Educator. Ca urmare, pe Chimborazo te afli sigur în cel mai îndepărtat punct de centrul Terrei.
7. În 1947, câteva din vârfurile Alpilor Elveţieni s-au colorat într-un roz pal: zăpada munţilor s-a amestecat cu praful roşu saharian, adus de o violentă furtună de nisip din deşertul Algeriei.
8. Pitoreştile piscuri ale Munţilor Dolomiţi din Italia s-au născut din recifele coraligene din adâncurile mării de acum 65 milioane de ani.
9. Timp de 300 de zile pe an, Munţii Rwenzori (Munţii Lunei) ai Africii îşi ascund crestele în nori. Când ceaţa se risipeşte, se ivesc vârfurile de peste 4.800 de metri şi versanţii cu păduri luxuriante, în care plantele ating dimensiuni uriaşe, ce amintesc de erele geologice timpurii ale Pământului.
10. Deşertul alb dintre Munţii Sacramento şi San Andreas (din statul american New Mexico) străluceşte în lumina soarelui precum o pătură de zăpadă. Granulele de cuarţ şi gipsul moale alcătuiesc nisipurile fine ale dunelor încă de acum zeci de milioane de ani.
11. Aproximativ 180 de kilometri pătrunde marele Fiord Sognefjord în ţărmul vestic al Norvegiei, printre munţii înalţi de 2.100 metri.
12. Nu Muntele Everest (8.848 m) deţine cea mai mare înălţime din lume, ci Muntele Mauna Kea din Hawaii (10.206 m); primul e cel mai înalt de pe uscat, însă, măsurat de la baza sa de pe fundul oceanului, muntele hawaian trece primul în top.
Ziua Mondială a Munţilor se celebrează, la nivel mondial, pe 11 decembrie, de zece ani încoace. Sărbătoarea a fost proclamată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anul 2003, pentru a atrage atenţia asupra problemelor dezvoltării regiunilor muntoase ale planetei. În plus, se urmăreşte sensibilizarea cu privire la importanţa munţilor pentru viaţă, pentru furnizarea de bunuri şi servicii, importanţa lor ca sursă de apă, pentru bogăţia diversităţii biologice, ca destinaţii pentru odihnă şi turism, precum şi pentru importante domenii ale diversităţii culturale. Regiunile muntoase ocupa aproximativ o pătrime din suprafaţa Terrei, iar 12 la sută din populaţia globului trăieşte în aceste regiuni.
