Portal nou: Să descoperim Basarabia!

Portal nou: Să descoperim Basarabia!
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Începând de astăzi, cei care doresc mai multe informaţii despre Republica Moldova pot accesa un nou portal, descoperabasarabia.ro. Printre promotorii acestei idei se află şi fostul director al Institutului "Eudoxiu Hurmuzachi", gălăţeanul Cristi Dumitru. „Proiectul ”Descoperă Basarabia” îşi propune să dezvăluie publicului larg trecutul dar mai ales prezentul unui teritoriu marcat de numeroase traume istorice pe care marea noastră majoritate nu le putem încă înţelege”, a explicat acesta. "Vă invităm să faceţi o incursiune virtuală şi nu numai în minunatul spaţiu basarabean, să citiţi despre istoria lui, să-i admiraţi peisajele şi să faceţi o excursie de neuitat în Republica Moldova sau în sudul Basarabiei. Pentru că, aşa cum vă transmite şi mesajul nostru: E ca o vizită la rude….la nişte rude apropiate pe care nu le-aţi văzut de mult timp şi a căror revedere vă poate umple mintea şi sufletul de bucurie”, a mai spus Cristi Dumitru.

Citit 1922 ori Ultima modificare Marți, 14 Ianuarie 2014 17:32

8 comentarii

  • postat de INC
    Joi, 16 Ianuarie 2014 07:38
    5.13.139.***
    @IonV

    Nu veni cu toată acea maculatură că Basarab era cuman. Este irelevant oricum pentru subiectul Basarabia, dar dacă te interesează, vezi documentele ungureşti contemporane cu Basarab, scrise în limba latină care se găsesc pe net şi care scriu negru pe alb că era valah adică român şi ortodox. Atenţie, Ţara Românească era numită la acea dată în documentele ungureşti Translapina, deci nu poţi spune căî i-au zis valah pentru că domnea peste Valahia.

    În al doilea rând numele de Basarabia aplicat întregului spaţiu dintre Prut şi Nistru este o scorneală rusească. Spune-le prietenilor tăi din Republica Moldova că fac o mare greşeală declarându-se basarabeni. Fac jocul Bucureştiului şi Moscovei care au distrus Moldova.
    0
    2
    Raportează
  • postat de IonV
    Joi, 16 Ianuarie 2014 01:47
    5.13.231.***
    Dragi prieteni , singura mea retinere in a folosi denumirea de Republica Moldova sau Moldova deriva din faptul ca aceasta aminteste de dominatia sovietica (denumirea Republica Moldova in Basarabia este agreata cu predilectie de populatia rusofona , care neaga apartenenta acestui teritoriu la Romania) , fiind denumirea consacrata in acele vremuri (RSS Moldoveneasca) ! Si nu numai atat , prietenii basarabeni pe care-i am (si nu sunt putini) prefera denumirea de Basarabia , acceptand ca este o legatura cu tara mama , mai exact cu neamul Basarabilor , intemeietori de tara . Redau in continuare din wikipedia :
    :
    "Originile și familia lui Basarab I[modificare | modificare sursă]

    Articol principal: Familia Basarabilor.
    Istoricii români din secolul al XIX-lea și începutul secolului XX l-au considerat pe Basarab ca fiind român, în baza documentelor ungare, inclusiv cel antemenționat. Nicolae Iorga a luat însă în considerare și o altă teorie: „numele e cuman... numai numele?” însă nu a mers mai departe. Ulterior, alți istorici, între care Neagu Djuvara, s-au ocupat mai mult de această ipoteză, considerând-o întemeiată. Cel din urmă istoric a sintetizat argumentele sale astfel[2]:
    Majoritatea specialiștilor contemporani consideră atât numele Basarab, cât și cel al tatălui său, Thocomerius, de origine turanică.[3]
    Basarab și fiul său Nicolae Alexandru au fost catolici, în condițiile în care slavo-românii ținuseră de veacuri de biserica răsăriteană, iar cumanii erau singurul popor catolic din Țara Românească. Documentul regal din 26 noiembrie 1332 despre răsplătirea comitelui Laurențiu de Zarand contrazice însă radical ipoteza despre confesiunea romano-catolică a lui Basarab, deoarece voievodul este calificat drept „schismatic”, ceea ce în exprimarea tipică din epocă însemna „creștin de rit ortodox”.[4])
    Cele mai mari și puternice ctitorii ale urmașilor lui Basarab, Mănăstirea Cozia și Mănăstirea Horezu (Hurez), poartă nume cumane (însemnând „nucet” și respectiv „huhurez”; comparați cu termenul turcesc horoz „cocoș”).
    Contrar credinței fără suport documentar potrivit căreia Basarab s-ar fi impus peste ceilalți cnezi români drept căpetenie împotriva tătarilor, cronicile ungurești și sârbești menționează faptul că în bătăliile „de la Posada” și Velbužd tătarii s-au aflat alături de români. Deoarece tătarii occidentali (din Hoarda de Aur) erau în majoritate foști cumani, o posibilă origine cumană a lui Basarab ar fi putut crea legături între cele două popoare. V. mai jos problema colaborării dintre români și tătari sub Basarab I.
    În 1325, un cleric ungur depunea mărturie că un fiu de comite cuman (Parabuh, v. mai jos) a îndrăznit de față cu un tânăr nobil maghiar, să îl defăimeze pe rege, spunând că acesta nu-i ajunge nici măcar la gleznă lui Basarab. Istoricul Neagu Djuvara presupune că această întâmplare dovedește mândria tânărului cuman față de voievodul din același neam ca al său.
    Porecla „Negru-vodă” dată descălecătorului sau întemeietorului, cum a mai fost numit, se referă la prezumtiva culoare a feței sale, după cum și-au exprimat părerea separat și peste câteva secole cronicarii Paul de Alep și Miron Costin.
    În final, Djuvara admite că fiecare ipoteză în parte nu constituie o dovadă, dar crede că, luate împreună, ar reprezenta un argument puternic, originea turanică a familiei Basarabilor fiind actualmente ipoteza de lucru a celor mai mulți specialiști medieviști.
    Potrivit istoricilor Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu, nu este ceva ieșit din comun faptul că numele „Basarabă” (sau Bassaraba) ar însemna în limba turcă veche „părinte cuceritor” sau „stăpânitor”, că este de origine cumană și că a fost purtat de întemeietorul Țării Românești. (Prezumția se mai bazează pe împrejurarea că numele cumane aveau foarte frecvent sufixarea -aba, -oba, -apa, -opa („tatăl”) și mult mai rar sufixarea -oğlu („fiul”), de ex. clanul cuman Burçoğlu, mai răspândită la celelalte neamuri turcice.) Ei arată că în privința numelor de persoane, „constatăm în toate timpurile și în toate țările influențe străine foarte puternice” și chiar o modă și că astfel se explică alegerea acestui tip de nume, Basarab fiind un nume de botez la fel ca Ștefan, Mihai sau Petru. Faptul că el a purtat un nume străin, „nu scade întru nimic românitatea lui Basarabă”[5].
    După alți istorici, numele „Basarab” ar însemna în cumană „prea sfânt, prea puternic, izbăvitorul”[6]. Georgeta Penelea remarcă faptul că „Originea cumană a numelui Basarab este incontestabilă, dar de aici nu se poate susține că și dinastia munteană ar fi fost de origine cumană. [...] S-ar putea ca mama lui Basarab să fi fost o nobilă cumană, simbioza româno-cumană fiind astăzi un fapt dovedit; mai multe familii boierești, în special din jumătatea răsăriteană a Munteniei, au o origine cumană”[7].
    Există și izvoare în baza cărora unii cercetători speculează că Tihomir/Thocomerius ar fi fost fiul lui Möngke Temür (Mengu-Timur), han al Hoardei de Aur și nepot al lui Batu-han.
    Așadar, Basarab era fiul unui Thocomerius, binecunoscut la curtea maghiară[8]. Potrivit pomelnicelor de la bisericile din Câmpulung și Râmnicu Vâlcea, el a fost căsătorit cu Margareta (sau Marghita), cu care a avut doi copii: viitorul domn Nicolae Alexandru (1352 - 1364) și Teodora, căsătorită cu țarul Ivan Alexandru al Bulgariei (1330 - 1371). Din legătura ultimilor doi se va naște țarul Strațimir al Bulgariei. Fiind repudiată de țar, Teodora se va călugări sub numele de Theofana[9]."
    1
    1
    Raportează
  • postat de INC
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 15:14
    5.13.234.***
    Nu mai folosiţi termenul de Basarabia şi basarabean, ci Republica Moldova sau Moldova de Est şi „moldovean de peste Prut”.
    Avem exemplu Bucovinei unde atât a fost promovat acel nume scornit de austrieci pentru o parte a Moldovei că s-a ajuns ca nu numai urmaşii coloniştilor austrieci, dar şi moldovenii de acolo să adopte noua identitate de bucovineni şi să-şi uite originea. Acum sar ca arşi dacă le zici că-s moldoveni. Şi uite aşa obiceiurile, portul, bucătăria şi mănăstirile moldoveneşti au devenit bucovinene şi moldovenii n-au decât să se uite prostiţi cum li s-a furat pe nesimţite moştenirea lăsată de strămoşi.
    Cel puţin în cazul Republicii Moldova să nu mai repetăm această greşeală de-a promova o altă denumire impusă de un imperiu barbar care nu va produce pe viitor decât dezbinare între moldoveni spre satisfacţia muntenilor, ardelenilor, bănăţenilor şi bucovinenilor. Basarabia denumea până la 1812 doar teritoriul ocupat de turci din Moldova de dincolo de Prut. Denumirea vine de faptul că o parte a acelui teritoriu a fost o vreme controlată de Muntenia. Muntenia a fost numită în trecut de moldoveni şi Basarabia, vedeţi pisania de la Războieni unde Ştefan scrie că a fost atacat de turci şi de ţara Basarabească adică Muntenia.
    0
    1
    Raportează
  • postat de ss
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 12:46
    5.13.236.***
    Nu pot sa inteleg cum poate fi acceptata denumirea Basarabia data de imperiul tarist la inceputul sec. XIX si explicata de istorici ca derivand din cuvinte poloneze care exprima practic popoare mahomedane?! Daca am simti si gandi romaneste, moldoveneste, cum vreti, forma corecta ar fi ceva de genul Moldova Estica!
    0
    2
    Raportează
  • postat de Elena
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 11:34
    193.226.56.***
    Portalul a fost deschis astăzi.
    0
    0
    Raportează
  • postat de unu
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 09:02
    82.137.12.***
    www.istoria.md foarte bun
    0
    0
    Raportează
  • postat de mihai
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 08:59
    5.13.193.***
    portalul nu merge...
    0
    0
    Raportează
  • postat de Vali
    Miercuri, 15 Ianuarie 2014 08:28
    86.124.203.***
    „Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Rusia nu a luat această parte din Moldova pentru ca să-şi asigure graniţele, ci pentru ca să înainteze cu ele, şi nu voieşte să înainteze decât spre a putea stăpâni mai multe suflete.

    Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor. E nobil răsadul din care s-a prăsit acest mic popor românesc, şi, deşi planta nu e mare, rodul e frumos şi îmbelşugat; cele două milioane de români au adunat în curgerea veacurilor mai multe şi mai frumoase comori decât nouăzeci de milioane de ruşi vor putea să adune cândva.


    De câte ori ruşii se vor pune în atingere cu noi, vor trebui să simtă superioritatea individualităţii noastre, să fie supăraţi de acest simţământ şi să ne urască mai mult şi tot mai mult. Fără îndoială această ură a fost întemeiată pe timpul când între Moldova şi aşa-numita Basarabia comunicaţia era liberă. Ruşii s-au încredinţat că această libertate este primejdioasă numai pentru dânşii şi pentru aceasta au închis graniţele ermeticeşte şi au curmat atingerea între românii de peste Prut şi restul poporului român.

    De atunci şi până acum măsurile silnice pentru stârpirea românismului se iau fără de curmare. Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti, încât este oprit a cânta în ziua de Paşti „Hristos a înviat” în româneşte.

    Nimic în limba românească nu se poate scrie; nimic ce e scris în limba românească, nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc de a vorbi în casă româneşte, pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe; într-un cuvânt, orice manifestaţie de viaţă românească e oprită, rău privită şi chiar pedepsită.

    Sute de ani, românii au fost cel puţin indirect stăpâniţi de turci: niciodată însă în curgerea veacurilor, turcii nu au pus în discuţie limba şi naţionalitatea română. Oriunde însă românii au căzut sub stăpânirea directă ori indirectă a slavilor, dezvoltarea lor firească s-a curmat prin mijloace silnice.”



    Mihai Eminescu – Timpul, iunie 1878
    0
    5
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.