Terasele naturale de la Pamukkale, din Turcia, supranumite "Castelul de vată" şi incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, oferă o privelişte impresionantă prin acumulările de minerale lăsate de cursurile de apă. Situată în provincia Denizli, din sud-vestul Turciei, aşezarea naturală Pamukkale pare scoasă dintr-un basm, datorită peisajului format din păduri minerale, cascade pietrificate şi izvoare cu apă fierbinte în care se poate chiar înota. Calcarul a fost “modelat”, în timp, de cei 250 de litri de apă care curg pe secundă din izvoare. Cu timpul s-au format bazine, cascade şi chiar stalactite.
Sanctuarele zeilor
Oraşul antic greco-roman Hierapolis a fost construit pe vârful "castelului" alb, care are în total 2.700 de metri lungime, 600 de metri lăţime şi 160 de metri înălţime. Apa curge însă doar pe o porţiune îngustă, de doar câţiva metri. Poate fi văzut şi de pe dealurile din partea opusă a văii, în oraşul Denizli, la 20 de kilometri depărtare. Terasele Pamukkale arată ca un munte de calcar.
Încă de la intrarea în oraşul antic se văd ruinele unor sanctuare, care au aparţinut zeilor Hades şi Apollo. Pentru doar câteva lire turceşti, poţi face o plimbare cu o maşinuţă ca de golf, prin "Parcul Pamukkale", care îţi prezintă toate obiectivele turistice din zonă şi terasele naturale din toate unghiurile. Poţi traversa terasele de sus până jos chiar şi dacă renunţi doar la pantofi. Pe margini, calcarul este perfect uscat, iar pe lângă bazinele în care apa nu are mai mult de 20-30 de centimetri, apa curge lin şi nu depăşeşte nici măcar gleznele unui adult.
Lecţie de istorie
Complexul Pamukkale oferă o lecţie de istorie pe cinste: poţi vizita cele două sanctuare, te poţi documenta despre trecutul locului, despre oameni, tradiţii. Pe de altă parte, ai posibilitatea să savurezi o băutură răcoritoare la una din terasele din interiorul complexului, poţi face plajă pe iarbă, poţi face băi turceşti sau tratament pentru cuticule cu peştişori.
Turismul este o industrie majoră în zona aşezării Pamukkale, oamenii fiind atraşi de piscinele locale timp de mii de ani. Începând cu mijlocul secolului 20, au fost construite hoteluri peste ruinele din Hierapolis, cauzând pagube considerabile. Când zona a fost declarată ca făcând parte din Patrimoniul Modial UNESCO, în 1988, hotelurile au fost demolate. Mii de turişti din toată lumea vin anual la Pamukkale să se bucure, în primul rând, de peisajul unic pe care îl oferă terasele şi, în al doilea rând, de proprietăţile tămăduitoare şi terapeutice ale apei.
