La sfârşitul lui aprilie, Victor Cilincă trăgea un semnal de alarmă în ceea ce priveşte comoara de sub Galaţi care ar putea fi exploatată în scop turistic. Majoritatea hrubelor, inclusiv cea mai mare parte a sistemului de galerii subterane care a existat cândva sub Galaţi a fost distrus haotic de către construcţiile noi şi de „modernizarea” oraşului. În prezent, nu se ştie exact câte dintre aceste potenţiale comori turistice mai sunt „în picioare” pentru că nu au fost documentate şi nu li s-a dat vreodată importanţă.
La Paris se poate!
Sub Paris sunt peste 320 de kilometri de galerii subterane. Desigur, pe de-o parte, dacă facem comparaţie cu ce a avut cândva Galaţiul ne dăm seama că nu avem nicio şansă de a atrage la fel de mulţi turişti. Pe de altă parte, oraşul de la Dunăre nu beneficiază nici de atracţiile turistice pe care le oferă Parisul la suprafaţă. Cu toate astea, potenţial există, interes ba.
Galeriile din Paris, pe lângă numărul lor imens, beneficiază de o istorie unică şi de faptul că nu au fost lăsate de izbelişte pe parcursul anilor. Nu încape îndoială, capitala Franţei este mult mai modernă şi dezvoltată în comparaţie cu Galaţiul, dar cu toate astea, construcţiile de la suprafaţă nu s-au realizat distrugând istoria din subteran.
Pereţi căptuşiţi cu oase
Galeriile de sub Paris datează din secolul al XIII-lea. Conform revistei Smithsonian, pentru a construi clădirile de la suprafaţă s-a săpat în subteran. Astfel, sistemul de galerii reprezintă rămăşiţe ale unor cariere de calcar.
În secolul XVII, Parisul avea o istorie de oraş important atât de îndelungată încât cimitirele erau pline şi nu mai puteau face faţă numărului de morţi. Pe măsură ce mirosul a invadat întreg oraşul, administraţia a găsit o soluţie simplă: valorificarea galeriilor din subteran. Astfel, după ce un mal aparţinând celui mai vechi cimitir din oraş s-a prăbuşit revărsând sute de rămăşite umane pe străzi, în 1786 a început mutarea locurilor de veci în subteran. Operaţiunea a durat 12 ani, iar numărul de oase a fost atât de impresionant încât au fost folosite pentru a decora pereţii.
Muzeu al macabrului
În prezent, este permis accesul la doar o bucată din sistemul de galerii din subteranul Parisului, pe o distanţă de aproximativ 1,5 kilometri. Totul este amenajat, există ghizi, hărţi şi materiale informative - toate oferite contracost. Înainte de a intra în galeria propriu-zisă, turiştii trec printr-un spaţiu amenajat pentru a găzdui fel de fel de expoziţii istorice. La intrare, aerul de macabru te loveşte direct şi realizezi că ceea ce urmează să vezi nu este obişnuit: o inscripţie înfricoşătoare te avertizează „Opreşte-te! Aici este Imperiul Morţii!”. Vizitarea galeriei căptuşită cu oase e relativ scurtă - aproximativ 45 de minute - iar preţul este modic: în jur de 30 de lei. Turiştii sunt avertizaţi să se îmbrace puţin mai gros căci temperatura din subteran este constantă la valoarea de 14 grade Celsius.
Majoritatea rămăşiţelor umane sunt aranjate formând cruci sau alte obiecte de cult şi în funcţie de cimitirul din care provin. Cele mai vechi oase datează din secolul al XIII-lea.
Alte oraşe turistice de sub oraşe
Nu doar în Paris se poate vizita subteranul încărcat de istorie, însă doar în capitala Franţei există catacombe atât de extinse şi de macabre. În alte oraşe, subteranul nu constă într-un sistem de galerii construite cu secole în urmă.
În Seattle, municipalitatea a hotărât că oraşul de sub oraş are un potenţial turistic enorm. Nu mulţi ştiu că aşezarea din America a fost parţial distrus într-un incendiu devastator, în 1889. Atunci s-a decis, pentru a evita pe viitor - culmea! - inundaţiile, care aveau loc des din cauza locului pe care era amplasat oraşul, ca viitorul Seattle să fie construit PESTE cel vechi. Astfel, după catastrofa din 1889, oraşul a fost „astupat”, în momentul de faţă totul fiind cu între trei şi zece metri mai sus. Vechiul oraş încă poate fi vizitat, iar pentru a-l valorifica la adevăratul potenţial, municipalitatea a oferit organizarea mediului privat.
Şi în Portland, un alt oraş din America, galeriile care interconectau beciurile clădirilor au fost date către mediul privat, pentru a fi valorificate din punct de vedere turistic. Aici, subteranul oraşului este încărcat de poveşti cu comerţ clandestin şi bărbaţi răpiţi pentru a lucra pe vapoare ca marinari.
La fel şi în Edinburgh: un micuţ cartier construit parţial în subteran - închis din cauza unei molime care a provocat în secolul XVII o adevărată tragedie - a fost valorificat pentru turism. Poveştile despre străduţa Mary King abundă cu fantome pentru că se zvoneşte că oamenii au fost zidiţi în subteran.
