Bucătăria argentiniană poate fi descrisă cu uşurinţă ca un mix dintre cultura indigenă şi cea mediteraneeană, împreună cu varietatea locului în ceea ce priveşte animalele crescute şi agricultura. Argetinienii consumă anual peste 50 de kilograme de carne pe cap de locuitor. Valurile de imigranţi - locul doi în lume, după SUA, ca număr de imigranţi: 6,6 milioane - şi-au pus puternic amprenta pe gastronomia Argentinei, ţara având un singur tip de mâncare reprezentativ în proporţie de sută la sută: asado.
Dragostea pentru mâncare
Poporul argentinian şi-a creat o reputaţie de iubitor de mâncare. De obicei, întâlnirile sau momentele festive sunt concentrate în jurul unei mese pe care se servesc bucate din belşug. Pentru argentinieni, o invitaţie la cină în casa ta reprezintă un simbol de prietenie, căldură şi integrare. Cel mai important moment al săptămânii este prânzul de duminică, cu familia, masă care include musai asado sau paste.
Mâncarea gătită acasă are un rol atât de important încât reprezintă o adevărată tradiţie când e vorba de ocazii speciale.
Preparate tradiţionale
Majoritatea regiunilor din Argentina sunt recunoscute pentru dietele care includ cantităţi mari de carne de vită, drept dovadă, termenul „carne” acoperă doar vita în spaniola locului. Carnea se găteşte cel mai des pe grătar, mâncarea purtând numele de asado. Pentru acest „preparat” tradiţional se foloseşte cel mai des cotletul şi coasta de vită. Pe lângă grătar, mai sunt câteva mâncăruri din carne care sunt extrem de apreciate: chorizo (cârnat de porc), morcilla (un cârnat obţinut prin gătirea sângelui animalului sacrificat), mollejas (pancreasul animalului). Cu toate astea, în zona Patagoniei, cea mai apreciată carne în mâncăruri este cea de oaie şi capră. În această regiune, animalele se gătesc afară, fără a fi secţionate, folosindu-se un fel de proţap şi un foc mare.
Diferenţe regionale
Pentru lungi perioade de timp, zonele urbane, precum Buenos Aires, Rosario şi Cordoba au primit cu braţele deschise imigranţii din Europa, majoritatea dintre ei fiind de origine italiană şi spaniolă. Pe lângă aceştia au mai venit şi valuri de germani şi elveţieni. Pe lângă numeroasele schimbări culturale pe care le-au adus aceştia, se numără şi îmbogăţirea gastronomiei locului. O dată cu numărul mare de imigranţi prezenţi în viaţa de zi cu zi, mâncăruri ca pizza, pastele şi carnea de pui au devenit la fel de populare precum cele tradiţionale. Interesant este că mâncărurile aduse de imigranţi nu au fost absorbite propriu-zis, ci combinate cu cele tradiţionale, rezultând astfel un mix de gusturi şi arome interesante. Pe lângă asta, industria pâinii şi deserturilor a cunoscut o dezvoltare explozivă.
În regiunile nord-estice, gastronomia tradiţională a rămas puternic influenţată de popoarele indiene. Aici, cele mai folosite ingrediente în mâncăruri sunt cartofii, porumbul, ardeii iuţi şi roşiile. În această regiune a apărut şi un desert foarte îndrăgit, cu toate că are la bază o combinaţie destul de ciudată (brânză cu un toping dulce), numit vigilante. Brânza este de obicei combinată cu gem de cartofi dulci, gutui sau melasă.
Pauză de masă e sfântă
În Argentina, cea mai importantă masă este prânzul. Cu excepţia oraşelor mari ca Buenos Aires, în restul ţării, majoritatea activităţilor comerciale se opresc, magazinele se închid, iar muncitorul merge acasă pentru a servi prânzul cu familia. De obicei, în ţara sud-americană, masa de prânz durează aproape o oră şi este o componentă vitală a culturii familiei.
De încercat - Sos Chimichurri pentru fripturi
Sosul Chimichurri este deosebit de gustos datorită maceratului de legume aromate. Acesta este ideal pentru preparatele grill sau pentru peştele gras, fiind intens folosit în Argentina.
Iată de ce aveţi nevoie pentru patru porţii:
- ulei de măsline - 100 de mililitri
- usturoi uscat - doi căţei
- ceapă roşie - o bucată
- boia dulce - o linguriţă
- oregano - o linguriţă
- ardei gras - o bucată
- roşie - o bucată
Mod de preparare
Se toacă la blender ceapa, ardeiul, pătrunjelul şi usturoiul. Roşia se decojeşte în apă fierbinte, i se înlătură seminţele, iar pulpa se toacă mărunt.
Într-o râşniţă de cafea se macină mărunt oregano, boiaua şi piperul, după care se adaugă la amestecul precedent, la care punem şi sucul unei jumătăţi de lămâie şi uleiul de măsline. Totul se transferă într-un vas (de preferat sa fie cu capac), se agită bine şi se completează cu puţină apă călduţă.
Se ţine la rece cel putin 24 de ore, pentru ca aromele să se omogenizeze. Din când în când, se mai agită recipientul. Se serveşte rece, peste preparatele din carne (fripturi, în special).
