Nu există un termen care să caracterizeze întreaga gastronomie braziliană, aceasta fiind un fel de conglomerat, format din obiceiurile locale şi influenţele europeene şi africane. Astfel, bucătăria braziliană variază de la regiune la regiune, mâncărurile tradiţionale fiind formate de-a lungul timpului, pe măsură ce gusturile imigranţilor au fost integrate în cultura locală.
De exemplu, majoritatea celor veniţi în Brazilia din Portugalia, Italia, Spania sau Germania erau obişnuiţi cu diete pe bază de grâu şi au introdus în bucătăria locală vinul, legumele cu frunze şi produsele lactate.
Mâncărurile constau în fel de fel de amestecuri folosind ingrediente locale, unele interesante, altele ciudate, motiv pentru care turiştii care au avut privilegiul de a încerca gastronomia braziliană au liste întregi cu recomandări în funcţie de fiecare regiune a ţării.
Regiunea de sud-est
În sud-estul Braziliei se serveşte o tocăniţă tradiţională ce poartă numele de feijoada, având ca ingrediente principale o fasole de culoare închisă, spre negru, şi carne atât de porc, cât şi de vită. Acest fel de mâncare este de origine portugheză, „feijao” însemnând fasole.
Sao Paolo oferă o gamă uriaşă de mâncăruri tradiţionale pentru gurmanzi. Aici reţetele tradiţionale includ „virado a pulista” (fasole, orez, varză sărată şi carne de porc) şi „pastel” (o mâncare ce consistă în foi de patiserie înfăşurate în jurul unor umpluturi asortate, apoi prăjite bine în ulei vegetal).
Regiunea de nord
În această parte a Braziliei, bucătăria este ceva mai puţin influenţată de imigraţi. Cea mai vestită mâncare are de-a face cu o sărbătoare catolică la nivel local şi poartă numele de „pato no tucupi” (raţă în sos tucupi). Tucupi este un sos galben obţinut din manioc, printr-un procedeu complicat. Interesant este faptul că acest ingredient este toxic atunci când e crud, pentru că are în componenţă acid cianhidric, motiv pentru care este gătit timp de câteva zile. Raţa, după ce este preparată separat, se taie bucăţele şi este fiartă iarăşi în sosul menţionat anterior. Mâncarea se serveşte alături de orez şi făină de manioc.
Partea de nord-est
Printre mâncărurile tradiţionale care trebuie încercate sunt: „vatapa”, „bobo de camarao” şi „acaraje”. Prima constă într-o pastă ce conţine pâine, creveţi, lapte de nucă de cocos, alune şi ulei de palmier. „Bobo de camarao” este o mâncare destul de simplu de preparat pentru că are doar două ingrediente: manioc şi creveţi. În ceea ce priveşte „acaraje”, această mâncare constă în mazăre neagră fără coajă, comprimată ca nişte găluşte şi prăjite în ulei de palmier.
Sudul Braziliei
În această zonă, datorită creşterii intensive a animalelor şi imigraţiilor de germani, carnea este ingredientul care stă la baza mâncărurilor. Aici, pe lângă pastele, cârnaţii şi deserturile cu specific european, se serveşte intens carnea pe „churrasco” - termen ce se referă la un anume tip de grătar (la fel ca „asado” la argentinieni). Se gătesc mai multe sortimente de carne şi nu neapărat pe un grătar de metal care stă deasupra jarului, uneori localnicii punând-o direct pe cărbuni.
Dulciuri
Probabil desertul naţional al Braziliei, „brigadeiro” arată ca nişte bile de ciocolată, asemănătoare trufelor. Reţeta este relativ simplă: lapte condensat, unt şi cacao, rulate sub formă de bile şi băgate la cuptor. După ce se scot, cât sunt fierbinţi, se acoperă cu fulgi de ciocolată şi se lasă la răcit. Desertul poartă numele unui comandant de brigadă care a oprit o revoltă comunistă în Rio de Janeiro.
Reţetă de încercat. Bomboane "brigadeiro"
Desertul specific braziliei este atât de lăudat de către turişti încât e musai să fie extraordinar de gustos. Pe lângă asta, e atât de uşor de preparat încât până şi cel mai neexperimentat bucătar va reuşi cu siguranţă să obţină rezultatul dorit.
Iată de ce avem nevoie:
1 cutie de lapte condensat (379 de grame)
15 ml de unt topit
45 de grame de cacao
fulgi de ciocolată
Mod de preparare:
Punem laptele, untul şi cacaua într-o oală la foc mic, amestecând frecvent pentru a nu permite compoziţiei să se lipească, până când compoziţia este destul de tare încât să-şi păstreze forma. Când daţi cu lingura pe fundul oalei, acesta trebuie să se vadă.
Apoi răsturnăm totul într-un alt vas uns cu unt şi lăsăm la temperatura camerei până se întăreşte totul. Cu linguriţa luăm din compoziţie şi formăm biluţe mici pe care le dăm prin fulgii de ciocolată.
Desertul se păstrează la frigider şi se serveşte rece, cu multă poftă!
Citeşte şi:
Gastronomia variată din Argentina - un adevărat mix cultural
