Reporter: Cât timp petreci zilnic în bucătărie şi care este preparatul cu care îţi dai întotdeauna gata toţi invitaţii?
Florentina Opriş: Să ştii că îmi petrec foarte puţin timp în bucătărie, iar atunci când o fac, îmi place să fiu foarte expeditivă. Adică nu stau acolo să lungesc toate lucrurile şi gătesc foarte puţin. Dar ştii ce-mi place să fac în ultima vreme? Pâine cu ou! Şi îmi place de nu mai pot!
Rep: Există vreun fel de mâncare pe care să nu-l fi gustat niciodată şi pe care să-l refuzi din start?
F.O.: Cred că există multe mâncăruri. Dar, uite, am spus că n-o să mănânc niciodată mâncare iute, foarte iute, şi când am fost în India, am mâncat foarte iute, şi mi s-a părut interesant. Aşa că n-o să mai spun niciodată niciodată!
Rep: Care este cel mai ciudat/exotic peparat pe care l-ai mâncat vreodată?
F.O: Aaaaa, cel mai exotic şi cel mai ciudat preparat? Uite, am mâncat când am fost în Africa, o combinaţie foarte ciudată. Era un fel de pastă de fructe de mare, făcută pe un pat de o frunză specială de acolo de la ei, şi asta mi s-a părut ciudată. N-am ştiut ce e prima dată. Eu am crezut că e o pastă de brânză sau o pastă de altceva. Iar când mi-au spus că sunt tot felul de animăluţe din alea de mare acolo, mi s-a părut foarte ciudat. Dar am mâncat-o, pentru că era foarte gustoasă. Poate dacă nu ştii ce mănânci e mai bine!
Rep: Se ştie cât este de important micul dejun! Cum arată farfuria ta de dimineaţă? Ce mănânci?
F.O: În perioada asta, la micul dejun mănânc foarte multe fructe. De tot felul. Dar, în mod normal, micul meu dejun arată ca un bol cu cereale cu apă, în care pun multe seminţe. De la seminţe de chia până la seminţe de in, de susan, de floarea soarelui, de toate cele. Cam aşa arată, în mare parte.
Rep: Şi restul meselor din meniul tău zilnic din ce sunt în general compuse?
F.O: Deci, dacă dimineaţa am mâncat fructe la micul dejun, atunci prânzul, clar, are o salată. O salată mare, şi aici discutăm despre nişte salate absolut minunate, pe care doar le desfaci şi le pui în farfurie. Mi se pare, aşa, frumos, că sună interesant: „frumuseţea farfuriei”. O chestie din asta pare ca un slogan, dar mi se pare absolut incredibil! De fiecare dată am, lângă salată, peşte. Nu sar peste masa mea de peşte, pentru că e foarte importantă. Iar seara, recunosc că, de multe ori, înseamnă avocado, pastă de avocado, şi îmi place să o mănânc cu pâine. Şi o mănânc cu pâine, seara. Şi nu mă feresc de pâine. Mi se pare important să ştii câtă mănânci.
Rep: Ai „plăceri vinovate” în ceea ce priveşte mâncarea?
F.O: Da! Îmi place de nu mai pot şoriciul! Şi, de câte ori am ocazia, mănânc şorici! Chiar dacă fiul meu nu prea are o părere prea bună despre şorici. Dar, da! Îmi place să mănânc şorici. Repet, ori de câte ori am ocazia. Ăsta este un lucru despre care ştiu că nu este sănătos, dar imi place. Îmi aduce aminte de, nu ştiu, de copilărie, habar n-am! Dar îmi place foarte mult, pentru că eu, ardeleancă fiind, la noi în casă nu exista să nu fie slănină. Aşa era, tot timpul era câte un preparat din ăsta. Şi, atunci, şoricul acela cred că îmi aduce aminte de perioada aceea a copilăriei. Nu ştiu, dar aia-mi place.
Rep: Ştiu că eşti o promotoare a stilului de viaţă sănătos, dar se întâmplă să mai exagerezi câteodata cu mâncarea, astfel încât să ai probleme cu kilogramele în plus?
F.O: Să ştii că se întâmplă, nu foarte des, să exagerez. Dar, dacă exagerez, de exemplu, mănânc seara mai mult, atunci, a doua zi, cel puţin două mese nu înseamnă decât apă sau o combinaţie de ceai cu scorţişoară. Da, recunosc că fac excese, dar doar o dată, după care fac lucrurile acestea şi, dacă se mai întâmplă, tot aşa. Dar nu fac excese multe zile, dacă mă întrebi. Nu mănânc în fiecare zi mult-mult-mult. Dar o dată, la o masă, se mai întâmplă.
Rep: Ai avut vreodată probleme majore cu greutatea? Fie că e vorba de kilograme în plus, fie că e vorba de kilograme în minus…
F.O: Din punctul ăsta de vedere, am fost foarte norocoasă. De ce? Pentru că tot timpul am fost între nişte limite, aşa. Când am fost însărcinată, m-am îngrăşsat, cred că douăsprezece kilograme. Cam atât am avut, cu tot cu sarcină. Iar după aceea, nu. N-am avut. După ce soţul meu a plecat de pe pământul ăsta, am pus, brusc, trei kilograme. Era ca un mod, cred, de a se apară al organismului meu. După care, mi-am dat seama că e o treabă şi psihică, foarte importantă. Când mi-am dat seama că nu are rost să mă necăjesc, şi corpul meu să sufere, acele trei kilograme s-au dus, nici nu mi-am dat seama când.
Sursa: agentiadepresamondena.ro
