Poveşti de noapte bună/ Schimb de camere cu rea-vedere

Poveşti de noapte bună/ Schimb de camere cu rea-vedere
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

În orăşelul Amabilion trăiau doi prieteni foarte amabili când se uitau adulţii la ei: Vezuviu, un băieţel de fapt cam neastâmpărat, şi Fluturiţa, o fetiţă parcă prea cuminte. Toată ziua se jucau şi cu alţi copii, dar mai mult împreună, şi împărţeau pacheţelul de mâncare, făceau schimb de jucării, iar când îi prindea în sfârşit seara, se mai întâmpla să facă şi schimb de bunici, ca să nu le lipsească povestea. Într-o seară, după ce-a adormit, fetiţa s-a trezit pur şi simplu în visul băiatului - aşa de obişnuită era ea să facă schimb de lucruri cu el… Şi aici, ce să vezi? În visul lui, pe perete era un insectar cu fluturi minunaţi însă prinşi cu bold, o pisicuţă purta zgărdiţă, era legată cu o sfoară, ca să nu fugă şi să facă echilibristică pe garduri, după plac. Muzica - în vis - era dată prea tare, praful pe cărţi era de două-trei degete (degete groase!), patul era plin de foşneli de la hăinuţele bomboanelor, iar gunoiul nu fusese dus de ieri, ba de-alaltăieri. “Ei, las´ că-ţi arăt eu ţie când m-oi trezi!” - zise fetiţa în somn. În acea noapte, băieţelul nu putu să mai intre în visul lui spaţios şi comod, pentru că deja era ea acolo şi închisese uşa cu cheiţa. Aşa că el intră alături, în visul ei, rămas nelocuit - aşa de obişnuit era el să facă schimb de lucruri cu ea… Acolo, ce să vezi? Pătuţul era prea mic, de nu-i încăpeau nici picioarele, sucul din cana de pe masă era de zmeură şi numai de zmeură (nu se ştie de ce, dumnealui nu-i plăcea zmeura şi pace!), muzica era prea înceeet, cărţile erau prea multe şi toate strigau la el că trebuie citite numaidecât, pisicuţa se aşeza unde poftea dumneaei, fluturii zburau la fereastră fără bold, nu era televizor deschis şi nici vreun calculator nu se vedea - ce mai, mai mare plictiseala! “Ei, să vezi numai ce-am să râd eu de visul ei!” - spuse în vis băieţelul. A doua zi, Bunicul le spuse: “Nu vă mai certaţi! La noapte vă poftesc în visul meu. Am acolo un palat în care eu n-am ajuns niciodată, pentru că sunt prea bătrân. Palatul are multe camere, unele cu fluturi, altele cu televizor şi altele cu cărţi sau cu pisici - şezi unde vrei!”

Citit 1139 ori Ultima modificare Vineri, 20 Iunie 2014 15:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.