Fără doar şi poate, familia de Medici a fost între secolele XIII şi XV cea mai puternică şi influentă dinastie din Italia. Surprinzător, puterea nu a fost câştigată prin războaie sau violenţă, căsătorie sau moştenire, ci prin comerţ şi isteţime. Familia vine în zona Florenţei din mediul rural, locul lor de baştină fiind valea Mugello, în secolul XII şi reuşeşte foarte repede, prin comerţ şi activităţi bancare, să joace un rol vital şi să aibă o influenţă uriaşă în viaţa politică a oraşului.
Tatăl patriei
Giovanni di Bicci a fost cel care a inmulţit averea familiei la un nivel greu de imaginat şi, prin intermediul bogăţiei, a adus familia la un rang înalt. Dar adevăratul „tată al patriei” a fost fiul său, Cosimo de Medici. Acesta a obţinut dezvoltarea Florenţei din toate punctele de vedere, dar a fost un fel de „naş” al mafiei. Cosimo nu a ocupat o poziţie de conducere din punct de vedere oficial, mişcând toate lucrurile din umbră.
În 1434, Cosimo de Medici devine cel mai puternic om din Florenţa, cu toate că familia a suferit o puternică lovitură cu un an în urmă. În 1433, cel poreclit „tatăl patriei” a fost arestat de către o familie rivală. Mita dată cui trebuie şi prietenii potriviţi au fost singurele lucruri care l-au scăpat de moarte. Cosimo este exilat la Veneţia, dar asta nu înseamnă că nu mai poate controla Florenţa. Timp de 10 ani, folosindu-se de o echipă de loialişti, el reuşeşte treptat să facă jocurile în aşa fel încât să fie invitat înapoi în oraş, iar exilatorii să fie alungaţi... pe viaţă (fiind asasinaţi).
Până în 1464, Cosimo controlează absolut totul în Florenţa, dar din umbră. În exterior, el este recunoscut ca fiind conducătorul oraşului. Ducând o politică externă extrem de inspirată, Cosimo reuşeşte să aducă Florenţa într-o perioadă destul de lungă de pace, timp în care în oraş se dezvoltă comerţul sub orice formă şi arta.
Florenţa, oraşul educaţiei
Încă dinainte de Cosimo, conducătorii Florenţei au încurajat învăţarea şi dezvoltarea artistică. Odată ce „tatăl patriei” preia frâiele puterii, sculptorii, pictorii şi arhitecţii cunosc o perioadă extrem de favorabilă, având extrem de mult de muncă şi fiind foarte apreciaţi. Cosimo dezvoltă o pasiune pentru studiile ştiinţifice, împreună cu prietenul său apropiat, papa Nicholas V, punând bazele unora dintre cele mai mari biblioteci din Italia, printre care şi cea a Vaticanului.
Lorenzo cel Magnific
Cosimo de Medici moare în 1464, fiind succedat de fiul său, Piero. Dar după doar cinci ani şi acesta îşi găseşte sfârşitul, moment în care oamenii din Florenţa îl cheamă la putere pe fiul său, Lorenzo, supranumit Magnificul. Acesta acceptă rolul deşi era foarte tânăr – 20 de ani. Lipsa de experienţă îşi spune cuvântul, tânărul nereuşind să-şi elimine rivalii cu aceeaşi eficienţă ca a lui Cosimo. Astfel, în 1478, o conspiraţie a unei familii rivale, Pazzi, împreună cu arhiepiscopul din Pisa şi nepotul papei Sixtus al VI-lea, îl aduce pe Lorenzo la doar un pas de moarte. Planul era ca cei doi fraţi de Medici să fie asasinaţi în catedrala din Florenţa în ziua împărtăşaniei. Lucrurile nu merg conform planului, Giuliano este omorât, dar Lorenzo scapă doar cu o rană. Oraşul rămâne loial familiei de Medici, motiv pentru care uzurpatorii sunt prinşi foarte repede şi spânzuraţi. Necazurile nu se termină aici, dar în cele din urmă Lorenzo reuşeşte să restabilească pacea.
O mare realizare pentru familia de Medici este faptul că fiul Magnificului este numit cardinal la vârsta de 13 ani, reuşind în cele din urmă să ajungă papă, sub numele de Leo al X-lea, el fiind urmat în această demnitate, la un moment dat, de încă un membru al familiei. Acest lucru este benefic pentru dinastie, dar, imediat cum Lorenzo moare, averea familiei de Medici se diminuează radical.
Piero de Medici şi drumul către sfârşit
Piero, fiul lui Lorenzo vine la putere în 1942, imediat după moartea Magnificului. Cu toate astea, el este primul de Medici nevoit să ţină lucrurile calme fără o avere uriaşă în spate, motiv pentru care lucrurile iau o direcţie negativă. Franţa invadează Italia, iar Piero le permite acestora să treacă prin teritoriul pe care îl conducea.
Când se întoarce la Florenţa, Piero este chemat să dea socoteală în faţa signoriei – guvernul oficial al provinciei – moment în care clopotele încep să sune şi o gloată violentă pătrunde în palatul familiei. Tânărul, împreună cu cei doi fraţi ai săi, reuşeşte să scape cu viaţă, dar Florenţa se procopseşte cu un conducător care transformă oraşul printr-o conducere strictă şi puternic orientată către Dumnezeu şi Biserică.
Perioada papilor de Medici
Timp de 19 ani, din cei 21 de ani de război şi nesiguranţă care au măcinat Italia în perioada aceea, doi membri ai familiei de Medici ocupă tronul papal, bucurându-se de ajutorul armatei, până în 1534. În această perioadă, folosindu-se de armata spaniolă, membrii dinastiei reuşesc să revină la putere în Florenţa, dar lucrurile se complică şi perioada de Medici se stinge treptat, pe măsură ce conducătorii nu sunt descendenţi direct din Cosimo sau Lorenzo.
Cu toate astea, numele de Medici rămâne la cârma oraşului până în 1737, când Gian Gastone, ultimul membru al dinastiei, moare fără un moştenitor.
