Volumul „Clipa îndoielii” - Fundaţia Scrisul Românesc, Craiova, 2014, ne aduce o nouă selecţie a prolificului poet gălăţean Viorel Dinescu, cunoscut scriitor şi profesor de matematică gălăţean. Prntre cei trei consilieri editoriali ai cărţii îl găsim pe criticul şi istoricul literar Theodor Codreanu.
Tuşele clasice ale volumului sunt alternate cu notaţiile în vers alb, cu propuneri neaşteptate. Iată de pildă un periplu simbolic în drum spre o cabană… a îngerilor: „Sunt multe piedici până să ajungi în vârf/ Mai întâi câteva avalanşe în semn de protest/ Apoi trebuie să te strecuri prin nesfârşitul pârleaz/ Al unor stalactite de lumină pietrificată” (poemul numit „Ascensiune”). Sau, cu voită banalizare în limbaj de ziar a sentimentelor prea înălţătoare ale vreunei revoluţii: „Pe străzile luminate de flăcări/ Mai circulau totuşi persoane (s.n.) cu petiţii aprinse în mâini/ Şi un poet cu plete care dădea foc la tutungerii/ Spre a atrage atenţia ziarelor de dimineaţă/ Că-n oraşul lui se întâmplă totuşi lucruri necurate” (”Pesaj actual cu flăcări”). Şi, în acelaşi poem, incendiul apocaliptic se întinde până la pamflet cu vârf ascuţit, preluând şi din limbajul străzii: „Mai întâi luă foc azilul de bătrâni/ Noroc că bugetul comunei/ Fusese diminuat cu cincizeci la sută la acest capitol/ Apoi arseră din temelii/ Liceele şi Casa de culturăm, grădiniţele,/ Ospătăriile, magaziile cu lenjerie de damă,/ Pagodele romilor, sera cu palmieri,/ Un capot al nevestei primarului uitat în balconul prefectului/ Spitalele fură evacuate pe la stâne”. O prezenţă puternică în social a poetului implicat (”Proiect de Apocalipsă”): ”Se nasc şi zvonuri neîntemeiate/ Că pentru generaţiile viitoare/ Aerul va fi mai albastru şi mai limpede”, suferinţele, purificate în computere uriaşe, „Căpătând un număr de ordine”.
Prefer însă, în acest volum, poemele cu ritm mai clasic, în care tandreţea poetului învinge exactitatea constatatoare a matematicianului de profesie. Cu lirism metafizic, iată: “Pale de vânt au întredeschis cerul/ Din eter ne vin semne tulburi, ciudate/ Ziua nu-şi mai poate trăi adevărul” (”Uitare”)… Sau romantica imagine din „Poteca de rouă”: „Înfăşuraţi în mantii vom trece/ Printre amurguri înflăcărate şi tandre.” Un ritm clasic, cu atmosferă palpabilă parcă: „Parc-a nins cu fluturi de tăceri străine/ Sunt zăpezi venite ca din alte ere/ Cu un cal în spume mă îndrept spre tine/ Înspre casa albă cu miros de miere.// Trec din nou prin dreptul zodiei de rouă” („Plecare”). Atmosferă romantică, de asemenea, în „Deus absconditus”, cu arhaisme care decorează frumos: „Şi-au existat în murii zugrăviţi/ În tinda unor roase catedrale/ Sfiala unor îngeri părăsiţi/ În strana cu minuni şi osanale// Au existat şi şoapte pe-nserat/ Profetul însă nu s-a arătat”. Cu curajul de a adapta mioritic şi mai cald imagini, altora somptuase - vezi tinda… catedralei. Şi puţin bacovian: „De ce vremea se topeşte iar/ Peste-acest oraş îmbătrânit/ Care s-a retras din calendar/ Şi se pierde-n ceasul prăfuit” („Singuri, împreună”).
Poet şi peste Prut
“Viorel Dinescu promovează la Galaţi unitatea spaţiului românesc, întreţine relaţii cu tot spaţiul cultural român” - scria despre autor academicianul Mihai Cimpoi, la lansarea antologiei de versuri în 13 volume a gălăţeanului, "Arhipelag stelar", în 2010. „În anul 1990 a fost unul dintre primii gălăţeni care a trecut Prutul”, mai puncta fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor de la Chişinău.
Şi scriitorul Ion Manea observa, prin 2008: „Eugen Barbu a întrezărit în tânărul Viorel Dinescu un viitor de excepţie, iar despre maturul poet, prozator şi critic, Fănuş Neagu scria: „Feriţi-vă de Viorel Dinescu, atunci când nu scrie versuri!”.” Şi mai spunea Ion Manea: „După Ion Barbu, nimeni n-a mai îmbinat aşa de fericit cele două domenii de structuri absolut diferite”: profesorul de liceu a publicat nu numai peste 15 cărţi de beletristică, poeme în special, ci şi vreo zece culegeri de matematică.
Cu un CV de 15 pagini, Viorel Dinescu, premiat de Academia Română, a scris 15 cărţi de poezie, critică literară, pamflet, este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al celei de la Cernăuţi, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi are titlul de Cetăţean de Onoare al Galaţilor.
CITEŞTE ŞI: LECTURĂ/ Generalul Ribinciuc „trage” în poetul Bădărău
