"The Secret in Their Eyes/ Secretul", cu Julia Roberts, Chiwetel Ejiofor, Nicole Kidman şi Alfred Molina, a intrat în cinematografele noastre pe 4 decembrie. Filmul este un remake al thrillerul argentinian "El secreto de sus ojos/ Secretul din ochii lor" (2009), premiat cu Oscar pentru cel mai bun film străin.
Scenaristul filmelor "Captain Phillips" (2013) şi "The Hunger Games" (2012), Billy Ray, semnează acum nu doar scenariul filmului "Secretul", ci şi regia. Ray transplantează povestea originală din Argentina totalitară a anilor '70 în America de Nord de după 11 septembrie (un posibil minim al democraţiei americane).
Cine nu a văzut originalul va descoperi în producţia din 2015 un film de acţiune foarte bine construit, cu suspans, tensiune, ţesut în jurul conceptului de vinovăţie, şi cu un twist final ce dă fiori. "Secretul" din 2015 este un film poliţist bine susţinut, cu interpretări de mare clasă, dar şi o tentă politică mai puţin vizibilă comparativ cu filmul iniţial.
"El secreto de sus ojos", din 2009, al lui Juan José Campanella, era nu doar un film poliţist, ci şi unul politic, ancorat în contextul brutal al Argentinei sfârşitului anilor '70, când „Guerra sucia” („războiul murdar”) al regimului de extremă dreaptă aresta şi ucidea fără discriminare, oamenii erau ridicaţi de pe stradă şi dispăreau fără urmă, iar justiţia liberă practic încetase să existe. În acest context, autorul crimei ce declanşează, practic, filmul - deşi repede identificat - scapă nepedepsit, o premisă perfect posibilă într-o dictatură latino-americană, dar mai greu, parcă, de crezut într-o democraţie totuşi funcţională, precum SUA de după 11 septembrie 2001. Plasarea în contextul panicii teroriste de după atacurile de pe 11 septembrie poate avea un pic de sens, mai ales ţinând cont de contextul internaţional actual.
Pe de altă parte, dacă filmul american are un ritm foarte alert, cu montaj nervos şi o cameră de filmat care „fuge” de la un personaj la altul în dialoguri, producţia argentiniană insistă asupra personajelor şi cel mai mult asupra expresiei feţelor, mai ales a ochilor, cu cadre lungi: personajele au ochii expresivi - poate şi pentru că se află într-un context în care vorbele pot uşor compromite, unde până şi asasinul este deconspirat prin analiza expresiei ochilor săi. Cu toată intriga poliţist-politică, filmul argentinian este profund observaţional şi reflexiv: acţiunea există, dar e undeva pe locul secund.
Sursa cinemagia.ro
